Așteptări…

Aştept ziua când vara să rămână spânzurată de catargul datoriei. Să plouă în mai, să fie zăpadă la Crăciun, iar în octombrie să fie lună plină. Trezeşte-mă iubito când vine toamna…

Aştept ziua când o să fiu privit în ochi fără teama că oglinda verde sau albastră în care îmi scald întrebările, mă va minţi.

Aştept ziua când primul ministru Boc să spună „Această ţară e atât de prost guvernată încât interzicem tuturor să o părăsească ca să nu plece toţi” şi să îşi presare cenuşă în cap lui şi doamnei Udrea.

Aştept ziua când biserica va înţelege că dacă nu iese dintre ziduri va muri în cetatea asediată. Aştept ca tinerii din biserică să înţeleagă că două vieţi au doar practicanţii urino-terapiei lui Bivolaru, nu şi creştinii. Creştinii au una şi nouă.

Aştept ziua când ceasul obosit al planetei va refuza să mai bată orele şi se va prăbuşi cu limbile ruginite în faţa veşniciei.

Aştept veşnicia când…

Advertisements