În așteptarea Mirelui

Eu n-am sa incetez sa ma lupt lupta cea buna. Pun armatura duhului, imi mentin pozitia, stau in picioare, nu ma voi clatina, nu voi ceda, nu privesc inapoi, nu ma odihnesc, nu ma retrag, nu voi tăcea. Trecutul mi-este iertat, prezentul mi-este rascumparat, viitorul meu este sigur; n-am nevoie de poziție, n-am nevoie de proeminență, n-am nevoie de popularitate; nu trebuie sa am dreptate, nu trebuie sa fiu recunoscut, apreciat, recompensat sau aplaudat. Traiesc prin credinta si umblu prin ungerea Duhului Sfant.

Privirea mea e inainte si mijlocul mi-este incins. Scopul meu este cerul. Calea e ingusta, drumul este greu, tovarasii de drum putini. N-am sa fiu cumpărat, compromis, deturnat, momit, intors inapoi, inselat sau incetinit din drumul meu. Nu voi ezita in fata sacrificiilor, nu voi tremura in fata dușmanilor.

Il astept pe Domnul si mântuitorul meu sa vina.

Pregătesc undelemnul candelei. Curăț haina de nunta. Il vad pe Domnul in fiecare sarac, in fiecare strain, in fiecare flamand, in fiecare bolnav, in fiecare inchis. Am privirile in sus si-L astept pe Regele Regilor, pe Domnul Domnilor; il astept pe Leul din Iuda, il astept pe Alfa si Omega, il astept pe Cuvantul lui Dumnezeu, pe cel Sfant si adevarat; il astept pe cel Atotputernic, martorul creedincios si adevarat. Il astept pe Mirele meu drag, mielul lui Dumnezeu care-a fost junghiat, cel care vine sin u va zabovi.

Tu ce faci in asteptarea Mirelui?

Advertisements

Bucuria lucrurilor simple

Jules Renard „Cei mai frumoşi cercei se fac din cireşe.”

Am devenit pretenţioşi şi complicaţi şi ne dorim la orice lucru maximum de extra-opţiuni, uitând că viaţa reacţionează pozitiv doar la lipsa împovărării fără noimă.

Ne-am încărcat casele cu mobilă multă să aibă sub ce sta praful, ne-am încărcat memoria cu numere de telefon, ne frământăm mintea cum am putea duce iubitei o maşină de ziua ei, uitând că până atunci avem la îndemână un buchet de maci de culoarea maşinii utopice.

Frigiderele sunt mari, burţile pline, apoi luăm medicamente de slăbit şi biciclete de apartament, privim la calculatoarele care s-au învechit în ziua în care le-am cumpărat şi suntem trişti din cauza diagonalei televizorului. Avem copii care n-au umblat niciodată desculţi prin roua dimineţii…

Ne ducem la biserici cu programe sofisticate, ascultăm predici pline cu neologisme chinuite şi apoi ne pregătim pentru o săptămână stresantă cu facturi de plătit şi sculat de dimineaţă.

Aşteptăm un an de zile concediul pe care-l facem în Egipt, cu stres şi nervi, furaţi de ghizi, cu geamantane pierdute prin aeroporturi. Aşteptăm zile mai bune în care nervii faciali să se destindă şi să zâmbim măcar o dată pe an.

Uităm să ne bucurăm de copii, prieteni, bicicletă, Dacia, vara, fânul cosit, cafeaua de dimineaţă, nota 8, o floare…

Şi toate acestea le găsim atât de aproape de noi. Mai aproape chiar decât magazinul din colţ…