Emil Bartos – Tulbură-ne, Doamne

(Rugăciunea lui Sir Francis Drake, 1577)

Tulbură-ne, Doamne,

Când suntem prea mulţumiţi cu noi înşine,

Când ni se împlinesc visurile,

Fiindcă am visat prea mărunt;

când am ajuns în siguranţă la destinaţie

fiindcă am vâslit prea aproape de ţărm.

Tulbură-ne, Doamne, când,

Sătui de lucrurile pe care le avem,

Ne-am pierdut foamea de pâinea vieţii;

Când, îndrăgostiţi de viaţă,

Am încetat să mai visăm la veşnicie;

Când, în strădania de a zidi un pământ nou

Am dat uitării Cerul.

Tulbură-ne, Doamne, ca să îndrăznim mai straşnic,

să ne-avântăm în mările învolburate,

În larg, unde furtunile ne vor învăţa despre stăpânirea Ta

Unde, fără ţărmuri la orizont, vom vedea stelele.

Îţi cerem să împingi zarea nădejdilor noastre şi mai departe

Iar viitorul să-l aduci şi mai aproape de noi,

Cu putere, îndrăzneală, speranţă şi dragoste.

Îţi cerem acestea în numele Căpitanului nostru,

Isus Cristos.

Traducere de Natan Mladin

Advertisements

One thought on “Emil Bartos – Tulbură-ne, Doamne

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s