Emil Bartos – Tulbură-ne, Doamne

(Rugăciunea lui Sir Francis Drake, 1577)

Tulbură-ne, Doamne,

Când suntem prea mulţumiţi cu noi înşine,

Când ni se împlinesc visurile,

Fiindcă am visat prea mărunt;

când am ajuns în siguranţă la destinaţie

fiindcă am vâslit prea aproape de ţărm.

Tulbură-ne, Doamne, când,

Sătui de lucrurile pe care le avem,

Ne-am pierdut foamea de pâinea vieţii;

Când, îndrăgostiţi de viaţă,

Am încetat să mai visăm la veşnicie;

Când, în strădania de a zidi un pământ nou

Am dat uitării Cerul.

Tulbură-ne, Doamne, ca să îndrăznim mai straşnic,

să ne-avântăm în mările învolburate,

În larg, unde furtunile ne vor învăţa despre stăpânirea Ta

Unde, fără ţărmuri la orizont, vom vedea stelele.

Îţi cerem să împingi zarea nădejdilor noastre şi mai departe

Iar viitorul să-l aduci şi mai aproape de noi,

Cu putere, îndrăzneală, speranţă şi dragoste.

Îţi cerem acestea în numele Căpitanului nostru,

Isus Cristos.

Traducere de Natan Mladin

Advertisements

Eu, în fața alegerii propriei cruci

Am resimţit timpul, în ultimele luni, ca trecând prin faţa mea în mare viteză, aducându-mi, cu o rapiditate uimitoare, zâmbet lângă lacrimă şi lacrimă lângă zâmbet, răspunsuri lângă întrebări şi întrebări lângă răspunsuri, linişte lângă temeri şi temeri lângă linişte… De felul meu, sunt mai morocănos şi prea puţin mulţumitor, iar duiumul evenimentelor la care am fost nevoit a participa nu a făcut decât să-mi alimenteze această puternică înclinaţie românească. Am plecat spre un alt oraş, la o conferinţă, fără nici cea mai mică idee despre ce lecţie urma să primesc acolo. Am ajuns în zori în autogara urbei respective, iar, la sugestia organizatoarei de a mă deplasa cu taxiul până la locaţia cu pricina, m-am îndreptat spre un taxi. Am eu aşa o idee (să nu-i spun “fix”) că cei care-şi parchează taxiurile în faţa celorlalte au parte de mai mulţi clienţi, iar domnii şoferi cu maşinile mai în spate sunt nedreptăţiţi. Aşa că, pentru a contribui şi eu la binele umanităţii, făcând să se simtă bine un taximetrist cu maşina în spatele cozii şi, astfel, cu puţine şanse de a face vreun ban în ziua respectivă, m-am urcat în taxiul acestuia, spre destinaţia internă. Şoferul meu era foarte bucuros, foarte amabil. Suspect de bucuros, suspect de amabil. Soarele se juca zglobiu cu privirea mea, în vreme ce înaintam pe străduţele şerpuite, arătându-se semeţ, pentru a se ascunde, în clipa imediat următoare, în spatele munţilor şi al brazilor. Mă bucuram de peisaj şi… atât.

Eram aproape de sfârşitul călătoriei când, privind spre ceasul bordului maşinii, care arăta kilometri parcurşi şi suma ce urma a fi achitată de mine, am observat că afişajul era acoperit de un bon, aşezat anume pentru a face imposibilă vederea preţului călătoriei. M-am prins de manevră, am dat discret bonul deoparte, şi temerile mi-au fost confirmate. Suma pentru acea călătorie era cam de patru ori mai mare decât cea plătită pentru drumul din oraşul în care locuiesc în cetatea cu pricina. O rânduială de organizare (locală, am aflat ulterior) prevede ca taxiurile sibiene să perceapă acelaşi tarif. De unde să-mi treacă mie prin cap că nu e peste tot, în toată România, la fel? Am coborât din maşină cu un surâs iritat, dar hotărât să nu las incidentul cu pricina să mă marcheze mai mult decât trebuie. Continuarea şederii mele la evenimentul cu pricina nu a fost lipsită de peripeţii tragico-comice. Însă nu despre ele vreau să vorbesc. Ci despre o învăţătură pe care mi-am însuşit-o acolo. Unul dintre pacienţii prezenţi voluntar la manifestare m-a lăsat, pur şi simplu, cu gura căscată. Cam aşa sunau spusele lui: “Am trei slujbe… Îmi strâng banii pentru o operaţie chirurgicală”. “Ce s-ar întâmpla dacă intervenţia chirurgicală mult dorită nu s-ar materializa?”, l-am întrebat. “Aş trăi, dar nefericit”. Pentru persoana în cauză, intervenţia medicală ce urma a se realiza în corpul său ţinea de structurile lui interioare bazale, cele mai adânci cu putinţă. Eu am un singur job, un salariu de care sunt nemulţumit, dar idealurile mele în ceea ce priveşte finanţele ţin de cu totul alte dorinţe, superficiale de-a dreptul. Pentru mine, o locuinţă a mea, de pildă, e un ideal material, dar fără atingerea lui pot trăi şi încă pot trăi bucuros. Pentru el, pentru amărâtul care stătea în faţa mea, suma exorbitantă pe care încerca să o obţină i-ar fi adus (măcar el ar fi resimţit aşa) linişte în prima motivaţie fundamentală, aceea de a trăi deplin angajat în viaţa ce i-a fost dată.

A fost apăsătoare experienţa cu pricina. Mi-am amintit de o istorioară pe care am auzit-o prima oară la funeraliile unui coleg din generală. În predica sa consolatoare, preotul care a oficiat slujba respectivă, a rostit-o. Se spune că era un creştin care de ani de zile se ruga Domnului să-i schimbe crucea suferinţei. “Doamne, nu mai pot, vreau şi eu o cruce mai mică!” Într-o noapte, credinciosul nostru Îl visează pe Domnul Isus stând lângă o grămadă de cruci, spunându-i: “Fiule, ţi-am auzit rugăciunile şi îţi dau voie să-ţi alegi crucea pe care o vrei”. Se uită creştinul la cruci, testează câteva dintre ele, dar toate îi par mari şi grele. Mai priveşte o dată, zăreşte o cruce mai mică într-un colţ, o ridică şi Îi spune Domnului: “Pe aceasta, Doamne, o vreau!”. “Te-ai uitat ce scrie pe ea?”, îl întreabă Domnul Cristos. Când se uită el pe spatele ei, vede însemnat însuşi numele lui. Crucea pe care dorea să o ridice era chiar crucea pe care o purtase cu multă cârtire şi cu multă întristare până atunci. Credinciosul îşi aplecă capul, ruşinat de atitudinea lui, şi se trezi din visul sublim. În faţa alegerii propriei cruci, aş opta pentru crucea lăsată mie de Dumnezeu, în Atotştiinţa Sa. Pus în faţa aceleiaşi alegeri, iubite suflet, ai opta pentru a ta cruce, în mod similar bărbatului nemulţumitor.

Scumpi prieteni, nu vă cunosc dimensiunea suferinţei personale. Conştientizez astăzi, mai mult ca ieri, prin prisma celor relatate mai sus, că circumstanţele vieţii mele îmi sunt cele potrivite pentru a deveni o fiinţă nouă în Cristos. Şi sunt deplin convins că la fel este şi în dreptul dumneavoastră. Privim cu jind la marile personalităţi necreştine ale lumii noastre, la toate realizările lor, la toată bogăţia şi la tot succesul de care “se bucură”, la toată simpatia pe care o stârnesc. Ce nu ştim este că, mult mai puternic decât în noi, lăuntrul lor geme, plânge necontenit şi nu-şi găseşte niciunde alinare. Pentru noi însă, chemarea Domnului este aceea de a ne lepăda crucile artificiale pe care ni le-am pus în spate dând curs dorinţelor egoiste şi rebele faţă de El, de a lua jugul Lui asupra noastră şi de a înainta voioşi prin propria viaţă. Mai devreme sau mai târziu, făcând aşa, vom constata că cea mai uşoară cruce este cea pe care Isus ne-o oferă şi pe care Se angajează mereu a o purta împreună cu noi. Mai devreme sau mai târziu, procedând în felul acesta, vom remarca că situaţiile noastre de viaţă, de la cele minore precum plata peste măsura rezonabilului a unei călătorii cu taxiul, până la cele care ameninţă putinţa noastră de a fi în acelaşi ton cu propria existenţă, sunt parte a unei cruci care e cea mai mică şi cea mai uşoară pentru noi de dus. Fie cuvintele pauline balsamul lin pus pe rănile purtării crucilor noastre: “Nu v-a ajuns nici o ispită care să nu fie potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre. Împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul pentru a putea ieşi din ea, ca s-o puteţi răbda” (1 Corinteni 10, 13)!

Sunt atâtea lucruri pe care aş fi vrut să le ştiu în momentul în care am împlinit 20 de ani. Multe decizii luate de atunci încoace mi-au afectat viaţa spre bine, dar trebuie să recunosc că şi spre mai puţin bine, de multe ori… Adevărul este că mulţi dintre noi suntem nepregătiţi sau ne-echipaţi pentru a lua aceste decizii importante acum, dar sper că această scurtă listă să te ajute să înveţi cum să trăieşti cât mai frumos această decadă. Îmi vei putea mulţumi mai târziu…

1. Trăieşte sub nivelul la care ai putea să-ţi permiţi

Fă o vizită la unul dintre multele magazine de retail ca să vezi câtă lume aşteaptă la rând să-şi cumpere lucruri şi lucruri cu plata în rate. Priveşte apoi doar o clipă lucrurile pe care dai banii în fiecare lună… Vei afla cu siguranţă ce lucruri sunt importante pentru tine, şi vei rămâne poate uimit cât de uşor se duc banii pe lucruri neînsemnate. De aceea a-ţi organiza resursele cu înţelepciune deseori atârnă de abilitatea ta de a trăi cu mai puţin decât poţi să-şi permiţi.

2. Trăieşte viaţa ca o aventură, nu te mulţumi doar să o priveşti cum trece

În momentul în care vieţile noastre devin aranjate într-un mod rigid, se prea poate să ratăm oportunităţi extraordinare. În caz că simţi că astăzi nu eşti tocmai omul potrivit la locul potrivit, ia-ţi timp să încetineşti şi să vezi unde te-ar putea duce Dumnezeu. Cu El viaţa e o aventură extraordinară! Dumnezeu vrea ca tu să fi omul potrivit la locul potrivit în această viaţă pe care o ai.

3. Onorează-L pe Dumnezeu cu resursele tale

Unii dintre noi avem talente remarcabile, în timp ce pentru alţii Dumnezeu are binecuvântări financiare şi înţelepciune de a prospera. Indiferent de poziţia în care ne aflăm, Dumnezeu ne cheamă să fim buni ispravnici cu resursele pe care El ni le-a încredinţat. A-l onora pe Dumnezeu, recunoscând că El este sursa talentului nostru şi sursa binecuvântărilor noastre, este o disciplină cultivată în timp, dar extrem de importantă.

4. Creează-ţi o imagine clară a partenerului de viaţă dorit

Ia o foaie de hârtie şi recunoaşte acele trăsături, atât fizice cât şi emoţionale, care sunt importante pentru tine în ce priveşte partenerul de viaţă la care visezi. Apoi aşteaptă-l şi roagă-te în mod constant pentru el sau ea.

5. Nu te mai lupta cu Dumnezeu

Ascultarea noastră de Dumnezeu şi dezvoltarea caracterului nostru sunt strâns legate una de cealaltă. Dar o viaţă de ascultare nu se dezvoltă peste noapte; mai degrabă, începe prin a asculta de Dumnezeu în lucrurile mici şi aparent neînsemnate. Fiecare zi e un test al ascultării noastre faţă de Dumnezeu. (Proverbe 16:9)

6. Aşteaptă timpul perfect al lui Dumnezeu

În filmul “Bruce Almighty”, Bruce (Jim Carey) este Dumnezeu pentru o zi (aşa cum a fost şi tradus de fapt numele filmului în română) şi din această postură de Dumnezeu, Bruce răspunde tuturor rugăciunilor cu “Da”  fapt ce generează un haos de care probabil vă aduceţi aminte din film. E adevărat. Dacă Dumnezeu ne-ar răspunde rugăciunilor exact cum am vrea noi şi la timpul dorit de noi cu siguranţă haosul ar cuprinde planeta Pământ. Aşteptarea în schimb, are darul de a ne aduce mai aproape de Dumnezeu, de a ne face mai sensibili la şoapta Duhului Sfânt. Crescând într-o lume care-şi doreşte toate lucrurile instant, e adevărat că aşteptarea poate fi extrem de grea însă Dumnezeu va face orice lucru frumos la vremea lui!

7. Nu te mulţumi cu mai puţin decât ceea ce are Dumnezeu pentru tine

Esau şi-a vândut dreptul de întâi născut fratelui său Iacov pentru o ciorbă care să-i potolească foamea de moment (Geneza 25:29-34). Pare ridicol, dar de câte ori nu alegem şi noi o scurtă şi temporară eliberare de moment în loc să aşteptăm binecuvântările reale ale lui Dumnezeu.

8. Fă-ţi timp pentru a te reface

Ca şi creştini, uneori e greu să punem propriile noastre nevoi înainte, dar pentru a-i putea ajuta pe alţii trebuie să avem mereu ceva de oferit. De aceea învaţă să-ţi faci timp să te reîncarci şi să te refaci periodic. Petrece timp de unul singur cu Dumnezeu şi lasă-L să te umple cu puterea Sa, cu înţelepciunea Sa, cu pacea Sa de care ai atâta nevoie.

9. Fii critic cu biblioteca ta

De obicei când vizitez un prieten pentru prima dată, mă simt atras spre bibliotecă, pentru că recunosc foarte multe lucruri despre acea persoana doar privind titlurile printre rafturi. Te-ai întrebat şi tu oare ce fel de idei şi gânduri transmit cărţile din biblioteca ta despre tine? Cine eşti tu citind ceea ce citeşti?

10. Plăteşte-L pe Dumnezeu, plăteşte-te pe tine, şi plăteşte-ţi facturile

Când vine vorba de bani, zeciuiala este o investiţie pentru eternitate şi ar trebui să fie practicată întotdeauna cu bucurie. Apoi, învaţă să economiseşti în fiecare an pentru a te răsplăti cu o vacanţă care să te reîncarce pentru un nou sezon de muncă. Nu în ultimul rând, plăteşte-ţi facturile la timp şi integral.

11. Stabileşte-ţi perspectivele

Nu eşti niciodată atât de bun sau atât de rău pe cât îţi spun cei din jur că eşti. Fă aşadar un inventar al punctelor tale puternice şi slabe. Fi sincer cu tine însuţi. Înflăcărează-ţi darurile şi construieşte-ţi personalitatea în jurul lor. Pregăteşte-te astfel pentru reuşită. Citeşte Proverbe 3:3-6.

12. Investește în oameni

Nici o bogăţie, cât de mare ar fi, nu are puterea de a împlinii nevoia oamenilor după dragoste, grijă şi încurajare. De aceea o disciplină extrem de importantă e aceea de a scrie biletele de încurajare. Lasă-i pe cei din jur să ştie că îţi pasă de ei!

13. Fă-ţi datoria

Lucrează din greu şi cu toată seriozitatea. Dar nu fi atât de grăbit să ajungi în top sau să găseşti locul de muncă la care visezi, înainte de a fi pregătit pentru acest post. Gândeşte-te la fiecare funcţie pe care o vei avea ca la o oportunitate de a-ţi completa setul de cunoştinţe şi de a câştiga experienţă. În generaţia noastră oamenii îşi vor schimba locul de muncă mult mai des ca în generaţia părinţilor noştri. Abilităţile tale dezvoltate cu răbdare oriunde ţi s-a dat de lucru, vor fi un mare atu ori-încotro te vei întoarce.

14. Cristos nu cheamă oameni calificaţi, ci îi califică pe cei pe care îi cheamă

De prea multe ori noi tinerii credem că trebuie să le ştim pe toate înainte de a fi gata de slujire. Dumnezeu însă îşi doreşte doar oameni după inima Lui (1 Samuel 13:14, Faptele Apostolilor 13:22). De aceea petrece timp cu Domnul în fiecare zi, şi fii atent la dorinţele lui cu privire la viaţa ta.

15. Învinge-ţi teama

Frica te va înconjura de multe ori în viaţă, fie în momentul în care eşti într-o situaţie de criză, fie când ţi s-a încredinţat o nouă responsabilitate, fie când trebuie să ajuţi pe cineva drag cu un sfat într-o problemă majoră. Cunoaştem fiecare senzaţia aceea de frică ce o simţim ca un gol în stomac. Când frica vrea să te cuprindă, vei crede că planurile şi gândurile lui Dumnezeu pentru tine sunt de pace şi nu de nenorocire? Când înaintea ochilor frica te face să vezi doar un zid de netrecut, vei avea încredere că El este cu tine şi atunci când treci prin ape? (Ieremia 29:11, Isaia 43:2)

16. Nu lăsa urgenţele să te sufoce

Fă-ţi o listă de priorităţi în fiecare zi. Care e cel mai important lucru pe care trebuie să-l faci azi? Nu-i lăsa pe alţii să-ţi facă programul, ci creează-ţi un orar în care ai tot timpul necesar pentru a-ţi îndeplini responsabilităţile. Eu sunt o persoană care funcţionează cu astfel de liste de priorităţi, şi pot să spun că întotdeauna am reuşit să-mi îndeplinesc programul la timp, fără stres.

17. Bucură-te de libertate

La 20 de ani ai posibilitatea de a face toate acele lucruri pe care dintotdeauna ai vrut să le faci. Poţi să vizitezi locurile pe care întotdeauna ai vrut să le vezi. Poţi lua un curs de gastronomie sau de ce nu poţi învăţa limba japoneză dacă vrei. E timpul în care poţi lucra din greu şi de asemenea te poţi juca din greu. E timpul în care să te bucuri de ceea ce ai, nu să te plângi de ceea ce nu ai! Gândeşte-te că ai timp şi timpul valorează atât de mult. Nu vei mai avea la fel de mult timp liber şi la fel de multă libertate de mişcare ca acum decât peste vreo 40 de ani la pensionare.

18. Cultivă-ţi disciplina

O disciplină bine cultivată te va ţine organizat o viaţă întreagă. Chiar dacă îţi aduce aminte de anii copilăriei, să ai stabilită o oră de culcare şi o oră de trezire dimineaţa e un obicei foarte bun. Apoi, un orar făcut cu înţelepciune de-a lungul zilei îţi va oferi în mod sigur mai mult timp liber pentru tine. Şi asta îţi doreşti, nu? Fii disciplinat de asemenea şi cu odihna ta şi cu alimentaţia. Ia un sabat. Mănâncă sănătos.

19. Scrieţi rugăciunile într-un jurnal

În timpul tău devoţional un lucru care te va ajuta foarte mult e să ţii un jurnal în care să-ţi notezi dialogul tău cu Dumnezeu. Scrieţi zi de zi câteva rânduri privind nevoile tale în rugăciune şi vei descoperi peste săptămâni, recitindu-ţi jurnalul, cum Dumnezeu răspunde rugăciunilor tale. Opreşte-te şi mulţumeşte-i lui Dumnezeu pentru rugăciunile la care ţi-a răspuns recent şi ai răbdare în continuare pentru împlinirea timpului său perfect şi pentru răspuns în celelalte rugăciuni.

20. Visează

“Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima!” (Psalmul 37:4). Visează. Lasă-l pe Dumnezeu să pună visuri în inima ta. Roagă-te. Fă-i loc tot mai mult lui Dumnezeu în viaţa ta şi lasă-l să lucreze în tine şi prin tine. Nu lăsa ca lumea să-ţi fure viziunea, optimismul şi pasiunea. În timp ce îţi urmăreşti visul, nu uita de Cel care ţi-a dat visul şi curajul!