„Jarul din râu” sau „Despre nonsensuri pioase”

Aveți mai jos un articol cu referire la un topic la care eu de multe ori m-am gândit dar am rămas doar la faza asta, fără sa îmi exprim vreo părere. Si anume cum cântăm, ce cântăm, cu ce venim la Templu.

Cântările evanghelice din România au uneori o problemă: n-au trecut pe sub ochii teologilor (sau ale oamenilor cu un dram de discernământ) şi conţin tot soiul de ciudăţenii.

Ce aud astăzi la biserică?

1. Sfânt cuvânt, dar ceresc zi de zi eu primesc
Dumnezeu e pe pământ, prin Isus şi Duhul Sfânt
Râu de viaţă, râu de har umple-ne cu-al tău jar
Să trăim pentru El… Sfânt cuvânt venit din cer

Las în seama dogmaticienilor ideea că Dumnezeu e prezent pe pământ prin Isus şi prin Duhul Sfânt. Dacă ştiu câte ceva despre Dumnezeu, acel ceva e că Dumnezeu e atât prezent în lume, cât şi dincolo de ea. Alte precizări pe marginea modului în care e prezent Dumnezeu în lume ne vor da probabil specialiştii în energii necreate (între care nu am cinstea să mă număr).

Mă întorc la partea mai „down to earth” a strofei. „Râu de viaţă… umple-ne cu al tău jar”. O asociere cât se poate de stranie: râul şi jarul. Apa şi jarul. Metafora este şchioapă. Două stihii care se duşmănesc ireconciliabil de la întemeierea lumii, sunt acum puse împreună într-o manieră foarte neinspirată.

Dar, se va găsi să comenteze vreun cititor mai isteţ decât mine, nu se poate spune oare „râu de foc”? Şi nu vorbeşte chiar Scriptura despre „lacul de foc” în Apocalipsa?

Sursa foto: http://www.panoramio.com/photo/6320424

Ba da, numai că aici metafora funcţionează astfel. Când spun „râu de foc”, am în minte o dâră groasă de foc, care îmi evocă imaginea unui râu. În acest caz, ceea ce preiau de fapt din cuvântul „râu” este de fapt albia sau conturul râului. O albie care acum e plină de foc, nu de apă. La fel şi în cazul „iezerului de foc”. Viziunea lui Ioan menţionează ceva care seamănă cu un lac, cu deosebirea că e plin de foc, nu de apă. De aceea imaginea nu ne contrariază.

Un râu care ne umple cu al său jar îmi pare o antimetaforă. Un nonsens izvorât din pioşenie. O imagine mentală care te întărâtă, dacă eşti cât de cât atent, şi cuvintele cântării nu intră printr-o ureche şi ies prin cealaltă.

La final, câteva întrebări: oare îl onorează pe Dumnezeu creaţiile artistice second-hand? Putem compensa prin pietate ceea ce ne lipseşte la nivelul calităţii? (Întrebarea are şi revers: putem să-i dăm lui Dumnezeu creaţii ale unui talent divorţat de pietate?). E acceptabil, de pildă, să reciţi în biserică o poezie naivă şi clişeistă, cu valoare artistică nulă?

Vaisamar

Advertisements

5 thoughts on “„Jarul din râu” sau „Despre nonsensuri pioase”

  1. sa iti raspund doar la o intrebare pe care ai pus.o. in biserica nu trebuie neaparat sa reciti poezie cu valoare artistica impresionanta. nu conteaza ce valoare artistica are, atata timp cat tu il slavesti pe Dumnezeu prin ea. si 2. chiar nu va saturati odata toti cei care judecati fiecare cantare, poezie, cantaret cum e imbracat, cum canta si asa mai departe? nu va e teama ca o sa fiti si voi judecati?

  2. intrebarea are si reversul: putem să-i dăm lui Dumnezeu creaţii ale unui talent divorţat de pietate?
    Si nu vorbeste nimeni de valoare artistica “impresionanta” pentru ca iti zic eu, nu ar intelege mai nimeni. 🙂
    si Doamne fereste. nu judeca nimeni aici. Dar draga Alina, daca tu poti sa mergi oricum inaintea unui Dumnezeu perfect, atunci am mari indoieli. In felul acesta s-a ajuns la mediocritatea majora din multe locașe de cult, pentru ca am adoptat mentalitatea asta “las`ca mere si-asa”. Nimic mai fals. Sper ca poti vedea mai mult decat atat.

  3. Nu am zis ca poti merge oricum…sau cel putin nu asta am vrut sa dau de inteles. Atunci reformulez: in biserica nu trebuie sa mergi neaparat sa reciti o poezie cu valoare artistica. Si chestia cu creatii second.hand ….??!! sper sa fii inteles eu gresit… dar chiar toata lumea trebuie sa vina cu creatii artistice proprii sau cu o originalitate? ( intreb chestia asta pt ca sunt persoane care nu pot sa vina cu creatii originale…sau eu stiu mai cum. desi eu prefer sa fiu cat mai originala 🙂 )

  4. nu nu nu. nicidecum nu avem pretentia ca fiecare madular al Bisericii lui Cristos sa fie poet, compozitor etc. 🙂 cu toate ca nevoia de o revarsare proaspătă a intelepciunii de Sus este imperativa. Marea nevoie este de vase sau de recipiente in care Domnul sa toarne ce are mai bun. Ne-am kitschuit cu totu`. Ai curajul sa recunosti asta? 🙂 asta inteleg eu prin creații second-hand. Te admir pentru efortul care il faci prin a fi autentica.

  5. Ah….se mai poate intelege si gresit…asta e ce sa.i faci :p Sunt de acord cu tine cu privire ca marea nevoie este de vase sau de recipiente in care Domnul sa toarne ce are mai bun. se pare ca intelesesem gresit…prin second.hand. Mersi oricum 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s