Un 8 martie altfel

ultima_explozie.jpg (c)

Când a scris în 1879 „Casa cu păpuşi” norvegianul Henrik Ibsen n-a ştiut că pusese dinamită sub lume. Dialogul ultim dintre Nora şi soţul ei, Helmer, din care citez câteva cuvinte, a spart tiparele, a stricat tabuurile, a rupt echilibrul lumii, dacă lumea e mirajul unei matematici simple, din doi, unul şi dacă lumea stă pe pilonii familiei.

Helmer „Vrei să te sustragi de la cele mai sfinte îndatoriri?”

Nora „Ce înţelegi, tu, prin datorii sfinte?”

Helmer „Cele faţă de soţ şi faţă de copii.”

Nora „Am alte îndatoriri care-mi sunt la fel de sfinte, cele faţă de mine însumi. Înainte de-a fi mamă şi soţie, sunt om.”

Helmer „Ai o religie, Nora.”

Nora „Nici nu mai ştiu ce-i aceea o religie, Helmer.”

…Sunt convins că la fel de mult rău a făcut şi ideile îmbâcsite sub peruca domnului Rousseau, care zicea că „femeile în general nu iubesc nici o artă, nu se pricep la nici una, n-au geniu, a se vedea nepăsarea cu care flecăresc la operă sau teatru, de aceea grecii nu le admiteau acolo ca să poată înţelege spectacolul”. Soluţia mai departe era dată de Schopenhauer „Femeile trebuie hrănite, îmbrăcate frumos, să citească doar cărţi de bucătărie şi să stea acasă”.

Am citat câteva fraze care au reuşit ca într-o sută de ani să transforme o parte mare a lumii feminine, prin emancipare, în femei fierar betonist, karatist, paraşutist, preşedinte de stat, Hilary Clinton, Monica Lewinski, împuşcate, kamikaze, femei preoţi, experte în toate, în afară de ce trebuie.

Un boţ de silicon drogat, tatuat, bătut.

Avort făcut cu aceeaşi implicație sentimentală ca extracţia unei măsele. O lume a femeilor „de 3xfemeie” ce a crescut alarmant numărul homosexualității masculine, numărul femeilor abuzate, părăsite, a căsătoriilor de probă.

Deci femeia trebuie să se renască iarăşi, să se remodeleze, să se întoarcă la Scriptură. Dumnezeu e singurul care dă demnitate femeii, împreună cu noi moştenitoare a harului, aderând voluntar la structurile de autoritate cereşti, născând copii şi crescându-i pentru a semăna cu Hristos.

Le va fi mai uşor dacă vor găsi sprijinul unui soţ iubitor, a unor copii ascultători. Vor hrăni familia şi duminica o va duce la biserică. Tot ce e în afara tabloului sugerat de mine astăzi e caricatura Diavolului, pe surâsul enigmatic al unei femei care ştie ea ceva, Mona Lisa.

Primăvara are o oarecare forţă de aducere aminte, evocând graţia şi sensibilitatea de neegalat, a fiinţelor care ne îngrijesc, ne iubesc şi ne ajută. Mame, bunici, surori, prietene sau soţii au parte nemijlocit de această serbare, fie ea şi o dată pe an. Astfel, dacă 365 de zile ai smuls părul din cap iubitei tale neveste, ai făcut politică, teologie şi ai numărat petalele rupte pentru cauzele pierdute, ai acum dreptul să oferi o floare.

Un gest drăgăstos, care te găseşte cu mâna întinsă şi cu inima sinceră nu poate să facă altceva decât să împrospăteze drumul pe care păşeşti. Zâmbetul şi privirea ta pot căpăta proporţii afective când sunt sprijinite de-o şoaptă răsfrântă în auzul mamei: “Cu credinţă păşim înainte… te iubesc!”. De ce să nu fii gama care dă tonul iubirii? De ce să nu fii poarta deschisă spre orizonturi veşnice? Ai putea fi o mamă care îşi creste copiii cu sân şi dragoste, nu cu idei. Lasă la o parte frustrările care te împiedică şi seamănă o iubire care să dovedească celor din jur că eşti prinţ, nu cerşetor. Astfel relaţiile se vor întări, soarele îţi va zâmbi numai ţie în zilele mohorâte, iar oceanul de flori şi cântec nu va înceta să-ţi încânte simţurile. Arhipelagul nedesluşit a celor cu inima zdrobită va căpăta forme şi graţie. Conturul tandreţei să-ţi aducă o dinamică forte, devenind o epistolă vie, care să “tulbure” pe cei din jur cu o inocenţă luminoasă  venită din cer.

Mi-ar place să văd un popor român care zi de zi să trăiască această sărbătoare. Pe sceptici i-aş închide într-un cerc securizat, fixând nucleul tabloului într-un paradis marcat de superbe simfonii multicolore, înconjuraţi mereu de copii a lui Dumnezeu care plutesc în delir.

Vă doresc un martie înflorit(or)…

Advertisements

3 thoughts on “Un 8 martie altfel

  1. era nevoie si de o emanicipare a femeii pentru ca in trecut valoarea ei era mult subestimata si asa cum ai ilustrat si tu prin exemple, ea era vazuta doar ca un simplu instrument, sau daca nu o fiinta cu o sumedenie de indatoriri fara drepturi si libertati.
    crezi ca emanciparea femeii este principalul factor care a determinat cresterea alarmanta a numărului homosexualității masculine, numărului femeilor abuzate, părăsite, a căsătoriilor de probă, si nu mediul actual in care traim si in care totul (sau aproape tot) este pe dos?

    • ar fi absurd sa punem toate acestea pe seama emancipării. evident ca nu. 🙂 dar o mare parte a lumii feminine a participat la “revoluția” aceasta. acea lume a femeilor “de 3 x femeie” 🙂 exista îndemnuri si principii biblice bine stabilite atât pentru bărbat cât si pentru femei… astfel încât deșertăciunea in care trăim să sape in noi chipul veșnicului Sau Fiu.
      mersi de intervenție 🙂

  2. Am o parere “foarte buna” despre Russo care a tot facut copiii pe unde a apucat si tot pe acolo i-a lasat. Asa ca … mai bine sa fie lasat in pace.

    Dar bravo tie pentru articol, excelent!!!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s