Dumnezeu şi actorii

Într-un interviu, un actor bine cunoscut este întrebat de un pastor: „Domnule actor, cum reuşiţi în filme să atrageţi atenţia oamenilor timp de o oră jumătate uneori chiar două ore sau trei ore?”. Actorul, fără prea multă ezitare, îi zice: secretul e că noi actorii luăm o minciună şi o trăim ca pe un adevăr, pe când voi pastorii trăiţi adevărul ca pe o minciună.

Este evident şi bine de ştiut că Dumnezeu nu admiră actorii (mai ales pe cei care mai vin şi la biserică), chiar dacă cei de la academia americana de film în fiecare an acordă premii Oscar pentru cei mai buni actori, actriţe şi nu numai, Dumnezeu nu oferă premii nici chiar celor mai buni actori sau actriţe.

Problema intervine atunci când actoria se practică în biserică şi nu numai, când o mare majoritate din noi încercăm să pozăm cât mai frumos, să lăsăm impresii bune celor din jur, de multe ori reuşim, alteori mai puţin, depinde cât de bine ne ştim preface, respectiv cât de puţin ne ştim preface.

Abraham Lincoln, al şaisprezecelea preşedinte al Statelor Unite ale Americii, afirma la un moment dat: „Poţi păcăli câţiva oameni tot timpul, toţi oamenii o perioadă, dar niciodată nu îi poţi păcăli pe toţi oamenii tot timpul”, dar să nu uităm că pe Dumnezeu nu Îl păcăleşte nimeni niciodată, El este peste tot chiar dacă mulţi dintre noi trăim ca şi cum El ar dormi şi se trezeşte numai duminica şi eventual de sărbători, chiar dacă noi am vrea să nu se mai trezească, sau chiar dacă pur şi simplu noi trăim ca şi cum El nu ar exista, în oricare din variante tot veşti proaste şi în acelaşi timp triste, ne-am pierdut menirea, lumina noastră nu mai luminează sau poate nu a luminat niciodată. Oamenii nu mai au ce vedea în noi sau nu mai văd pe Cine trebuia să îl vadă. (vezi Matei 5:13-16)

O altă problemă care apare odată cu practicarea actoriei sau teatrului în biserică este pierderea unităţii şi a dragostei frăţeşti. În loc să fie unitate apare individualismul, fiecare pentru el, mergând pe ideea “eu să fiu sănătos” sau “noi să fim sănătoşi”, fiecare cu problemele şi necazurile lui, nepăsându-ne de fratele nostru care îl vedem în fiecare zi sau poate în fiecare duminică, marţi sau joi, şi evident odată cu toate astea se pierde contactul cu divinitatea, ne ia somnul la biserică, parcă suntem la spectacol, venim să ne dăm cu părerea sau doar simpli spectatori.

Matei 5:46,47 spune… atâta timp cât noi îi iubim doar pe cei ce ne iubesc şi îi ajutăm, nu facem nimic spectaculos şi păgânii fac la fel… Dostoievski zicea la un moment dat că dragostea îi face pe oameni să se simtă egali. Una din definiţiile dragostei sună în felul următor: „Dragostea este singurul lucru care poate fi împărţit la infinit fără să se termine niciodată”, Dumnezeu în sine este dragoste, atâta timp cât dragostea ta pentru ceilalţi se termină sau nu există, nu se cheamă dragoste, e doar o iluzie de lungă durată şi noi ştim cine este tatăl iluziilor şi meseria lui şi soarta celor care îi slujesc.

Poate o să zici oricum Dumnezeu e dragoste, am vârsta între 18 şi 24 de ani, am 3 vieţi, sunt tânăr, am timp de Dumnezeu şi anul viitor sau preferabil la bătrâneţe, sau în cel mai rău caz în ultima viaţă din alea 3 vieţi… În realitate lucrurile stau un pic altfel, ai o singură viaţă şi ziua de mâine nu ţi-o garantează nici o casă de asigurări, nici o avere cu multe zero-uri cu o casă antiglonţ, absolut nimeni. Totul se poate termina într-o secundă pe fundalul melodiei „La revedere” şi atunci va fi prea târziu să luăm varianta cealaltă, treci de 24 ani şi 40 de 50, există marele risc ca atunci când închizi uşa în faţa dragostei divine, El să pună lacătul şi melodia care va răsuna va fi “prea târziu”.

Azi mai avem harul să fim în viaţă deoarece puteam fi deopotrivă undeva la doi metri sub pământ ascultând melodia “dormi în pace” sau undeva într-un spital unde răsună alte melodii…

Azi mai răsună versurile următoare:

Oamenii sunt adesea neînţelegători, iraţionali şi egoişti… Iartă-i, oricum.

Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse… Fii bun, oricum.

Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi… Caută succesul, oricum.

Dacă eşti cinstit şi sincer, oamenii te pot înşela… Fii cinstit şi sincer, oricum.

Dacă găseşti liniştea şi fericirea, oamenii pot fi geloşi… Fii fericit, oricum.

Binele pe care îl faci azi, oamenii îl vor uita mâine… Fă bine, oricum.

La urma urmei este între tine şi Dumnezeu… N-a fost niciodată între tine şi ei, oricum.

Mâine s-ar prea putea să răsune, dar să nu le mai auzi tu… nu uita, la urma urmei este între tine şi Dumnezeu, n-a fost niciodată între tine şi ei.

Andrei Pop

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s