Practicarea discernământului în librăria creştină

Intro epoca a tolerantei si receptivitatii fata de nou, multi credinciosi accepta prea mult cu prea putin discernamant, rezultand de aici o mare confuzie si o acceptare crescanda a compromisului. Dar Cuvantul lui Dumnezeu arata clar ca nu tot ce luceste este aur. Invataturile gresite se extind, iar ispita de a le imbratisa este mare. Noi, copiii lui Dumnezeu, suntem chemati sa filtram multimea coplesitoare de traditii si tendinte ca sa vedem care sunt adevaratele comori – si ce este “aurul prostului”.

O analiză a mesajului cărţii

“Eu, bărbatul”

Dacă cifrele vânzărilor înseamnă ceva, cea mai nouă lectură obligatorie pentru bărbaţi este cartea lui John Eldredge Wild at Heart (Eu, barbatul – Editura Aqua Forte, Cluj Napoca) – o lucrare în care autorul işi expune amănunţit definiţia pe care o dă adevăratei masculinităţi. Faptul că această care este un best-seller subliniază importanţa acestui subiect în Biserica de azi, în care bărbaţii creştini caută cu disperare un model biblic de urmat. Oare le oferă Eu, bărbatul acel model? Desigur, Eldredge citează versete biblice, se referă la personaje biblice si scoate în evidenţă mai multe atribute divine ale lui Dumnezeu. Dar sunt oare biblice ideile lui despre masculinitatea biblică? Sau se bazează ele mai mult pe propria lui experienţă extra-biblică?

Vom examina impreuna cu Daniel Gillespie si John F. MacArthur, aceste intrebari in timp ce vom cerceta mai indeaproape “Eu barbatul” in lumina Scripturii.

Marina cauta cativa barbati buni. Dar in biserica nu-i veti gasi, spune John Eldredge, cel putin nu fara cateva schimbari semnificative.

In cartea sa de succes, Eu-barbatul, Eldredge examineaza absenta masculinitatii biblice in crestinismul contemporan, afirmand ca barbatii trebuie sa se intoarca la conducatorii aceia aspri care erau destinati sa fie. Chiar si o privire fugara aruncata asupra societatii moderne confirma evaluarea sumbra a lui Eldredge si determina intrebarea, unde s-au dus toti barbatii buni? De la sala de consiliu pana in dormitor, de pe terenul de fotbal pana in curtea din spate, absenta barbatilor evlaviosi a avut un impact devastator asupra societatii noastre.

Solutia, potrivit lui Eldredge, este ca barbatii crestini sa descopere adevarata masculinitate – un lucru pe care il pot face numai in salbaticie. La urma urmelor, barbatii nu se simt cu adevarat acasa intrun birou sau un taxi. La fel de putin pot ei trai pe caldarimul din centrul comercial al orasului. In schimb, locul barbatilor este pe front, unde vor gasi o batalie in care sa lupte, o printesa pe care sa o salveze si o aventura pe care sa o traiasca. Barbatii adevarati au nevoie de aventura, pericol si provocare fizica pentru a fi impliniti. Iata de ce atatia barbati se plictisesc in bisericile americane si sunt memultumiti de ispravile pe linie spirituala. Este limpede, ei nu pot descoperi scopul pe care Dumnezeu il are cu ei in societatea noastra urbana moderna. In loc de asta, ei trebuie sa isi gaseasca inima “in nisipurile desertului arzator” (p.10).

Inzestrat cu un stil atragator si modern, potrivit vremii, mesajul lui Eldredge a avut cu siguranta rasunet in sufletul barbatilor crestini de pe tot globul. De fapt, de la publicarea ei, cartea s-a vandut in pestte 1 milion de exemplare – facand din autorul ei una din cele mai influente voci actuale. Multe biserici, studii biblice si grupuri mici au imbratisat cartea ca pe o perspectiva deschizatoare de drumuri asupra adevaratei masculinitati. Cartea a primit si recomandarile unor cunoscuti lideri evanghelici. De exemplu, pastorul Chuck Swindoll, in prefata cartii, o numeste “excelenta”, plina de “idei minunate” si “cea mai buna carte pe care am citito in ultimii cinci ani, aratand o foarte buna cunoastere a problematicii”.

Dar oare sunt cu adevarat justificate asemenea laude? Arata John Eldredge cu adevarat barbatilor calea spre masculinitate? CU siguranta ca autorul a identificat o problema clara. Dar a prescris el oare corect metoda de vindecare? Sau in loc de aceasta ii indeparteaza de fapt pe barbatii crestini de ceea ce trebuie sa fie in ochii lui Dumnezeu?

Credem ca o analiza atenta a cartii Eu, barbatul arata ca solutia lui Eldredge, desi inovatoare, ramane cu mult in urma adevaratei masculinitati. De fapt argumentele lui Eldredge contrazic direct invataturile biblice in privinta acestui subiect. In acest articol sunt examinate 4 puncte critice in care Eu, bărbatul se abate de la calea biblica.

1. O înţelegere insuficientă a Scripturii

La baza fiecareia dintre punctele slabe ale cartii Eu, barbatul, sta o intelegere insuficienta a Scripturii. Fie prin lipsa unui suport  biblic, fie printrun text aplicat gresit, Eldredge,  intro incercare ezitanta de a=si face cartea crestineasca, manuieste cu stangacie sabia adevarului.

De la primul la ultimul capitol, Eldredge nu arata niciodata limpede unde se afla autoritatea lui suprema. Pe de o parte el citeaza Scriptura si foloseste exemple biblice ca sa-si argumenteze pozitia, dar pe alta parte se refera la filme, poezii, carti si alti autori de parca ar fi la fel de importanti, daca nu chiar mai importanti decat Cuvantul lui Dumnezeu. La pagina 160, el spune:

Dumnezeu se manifesta in mod personal si intim si ne vorbeste in chipuri care sunt specifice ciudateniei din propriile noastre inimi – nu numai prin Scriptura, ci si prin intreaga creatie. Lui Stasi i-a vorbit prin intermediul filmelor; lui Craig prin intermediul muzicii rock&roll (tocmai m-a chemat deunazi dupa ce a ascultat “Running through the jungle” pentru a-mi spune ca a fost indemnat sa studieze Biblia). Cuvintele lui Dumnezeu ajung la mine in multe feluri – prin apusuri de soare si prieteni si filme si muzica si salbaticie si prin carti.

Un accent prea mare pus pe Hollywood.

Daca ar fi intrebat, probabil ca Eldredge ar fi de acord ca Scriptura trebuie sa fie autoritatea finala in viata unui credincios. Din nefericire, cartea lui sugereaza altceva. Cu peste saizeci de referiri la filme si personaje din filme, Eldredge isi inunda cititorii cu portretul masculinitatii facut de Holywood. Iata cum scrie un recenzent:

Citim despre Legendele toamnei, Inima neinfricata, Gladiatorul, Pe-acolo trecea un rau, Saving private Ryan, Cei sapte magnifici, Shane, Top Gun etc. Se vede imediat ca sursa principala pentru concluziile lui Eldredge este cunoasterea pe care o are despre filme si nu cuoasterea biclica.

Ca sa dam dovada de fair play, exemplele pe care le da Eldredge zugravesc adesea un barbat integru, puternic, pasionat, toate acestea fiind trasaturi importante pentru masculinitatea biblica. Totusi, sursele sale si autoritatea pentru afirmatiile pe care le face sunt adesea in mod firesc indoielnice. Oare la Hollywood ar trebui sa se duca crestinii pentru a afla ce asteapta Dumnezeu de la barbati? Oare filmele sa formeze fundamentul pentru adevarata masculinitate sau sa furnizeze pentru ea exemplele bune? De cand isi extrage  Biserica idealurile spirituale din fanteziile unir regizori necredinciosi expuse pe ecran?

Sa ascultam ce spune Eldredge la pagina 17:

Comparati propriile trairi de la vizionarea ultimelor aventuri ale lui James Bond sau ale lui Indiana Jones din filmele de actiune cu, sa zicem, participarea la un studiu biblic.

Cu alte cuvinte, el pare sa sugereze ca Cuvantul lui Dumnezeu pierde atunci cand este comparat cu eroii de cinema plini de adrenalina. Dar oare ar trebui ca straduintele spirituale sa fie comparate cu niste efecte speciale? Desigur ca nu. Cu siguranta ca dorinta lui Eldredge de a vedea experienta crestina insufletita de entuziasm, de emotie, de freamat si de energie este una buna. Din nefericire, in cautarea dupa reinnoirea pasiunii spirituale el incepe totusi cu industria filmului in loc sa examineze in primul rand Scriptura.

O lipsa a textelor biblice.

Folosirea din abundenta de ctre Eldredge a surselor extrabiblice este in contrast puternic cu absenta vizibila a textelor biblice cheie privind masculinitatea. Desigur, Eldredge atrage atentia asupra catorva versete care il descriu pe Dumnezeu ca razboinic sau demonstreaza zelul lui Cristos. Dar, intro carte destinata in mod special barbatilor crestini, cum a putut el sa treaca cu vederea texte precum Efeseni 5:25-33 si Tit 2:1-8? Acestea sunt pasaje in care barbatilor li sa dau porunci clare si este avuta direct in vedere esenta masculinitatii biblice. Straduindu-se sa fie relevant si sa sune inviorator, Eldredge a lasat pe raft cea mai eficace unealta a credinciosului. Procedand astfel, el sfarseste prin a contrazice o mare parte din invatatura pe care o da Scriptura in privinta masculinitatii.

Scriptura arata limpede ca numai Cuvantul scris al lui Dumnezeu contine tot ce avem nevoie pentru “viata si evlavie” (2 Petru 1:3; Ps.119:105; 2 Tim.3:15-17). A pune deoparte adevarul Bibliei in favoarea intelepciunii lumesti si a exemplelor luate din filme inseamna a te purta neglijent si dispretuitor cu ea. Trebuie sa ne apropiem de Cuvantul lui Dumnezeu in conditiile impuse de El, nu dupa propriile noastre idei – si anume, sa gasim pur si simplu texte doveditoare pentru propriile noastre conceptii. Totusi, exact in felul acesta este folosita Biblia in Eu, barbatul. Si iata de ce, argumentul lui Eldredge prezinta deficiente grave inca de la temelie.

2. O descriere deficienta a lui Dumnezeu

Un al doilea punct slab fundamental in Eu, barbatul, decurgand dintro intelegere insuficienta a Scripturii, este o descriere deficienta a lui Dumnezeu. In timp ce Eldredge incearca sa-si sustina teza printro referire la caracterul lui Dumnezeu, el isi dezavantajeaza cititorii prin aceea ca nu le ofera o imagine completa. Este adevarat ca intro carte scurta cu o anumita tema e imposibil sa mentionezi tot ce spune Scriptura despre Creatorul si Sustinatorul lumii. Totusi, lipsa de echilibru e de neiertat. Eldredge subliniaza numai atributele divine care confirma intelgerea pe care o are el despre masculinitate. Celelalte atribute sunt omise in mod corespunzator.

De exemplu, acesta sustina ca barbatii tematori de Dumnezeu nu trebuie sa fie neaparat “tipi de treaba”. La pagina 27 el isi sustine premisa prin examinarea actiunilor lui Dumnezeu: “Ma intreb daca egiptenii care au tinut poporul israel sub bici L-ar descrie pe Iahve drept un Tip-de-treaba?! Ciuma, boli, moartea primilor nascuti – nu mi se pare a fi foarte ‘cavaler’, nu-i asa?”. Inseamna oare aceasta ca niste barbati tematori de Dumnezeu ar trebui de asemenea sa faca prapad printre dusmanii lor? Subliniind dreptatea, mania si puterea lui Dumnezeu, Eldredge promoveaza cu siguranta autoritatea lui Dumnezeu. Totusi in timp ce se refera continuu la Dumnezeu ca la un razboinic, nu mentioneaza nici macar o data unul dintre cele mai minunate atribute ale lui Dumnezeu – indurarea Sa. Si aceasta nu este o omisiune minora. Gratia divina trece ca un fir rosu prin toate paginile Scripturii din Vechiul pana in Noul Testament. Dumnezeu este indurator, binevoitor si bun. Intregul plan de rascumparare e un act de indurare inimaginabila si incomparabila; totusi, acest atribut nu este discutat nicaieri in Eu, barbatul.

Mai tarziu, la pagina 30, el continua spunand: “Ne face Dumnezeu sa pacatuim? ‘Nicidecum’ afirma Pavel (Gal2:17). Prin urmare, El nu poate sa puna in miscare toate piesele de pe tabla de sah, pentru ca oamenii pacatuiesc tot timpul”. Si in fine, la pag. 31 Eldredge afirma: “El [Dumnezeu] nu i-a facut pe Adam si pe Eva ca sa i se supuna. El a riscat”. Inca o data, in incercarea de a-L face pe Dumnezeu unul care cauta permanent aventura si senzatiile tari, Eldredge denatureaza imaginea biblica a suveranitatii lui Dumnezeu.

Dumnezeu Bibliei nu este un Dumnezeu care Isi asuma “riscuri”. La Dumnezeu nu exista necunoscut. El a randuit inca inainte de intemeierea lumii totul in istorie (Ef.1). De fapt cartea Apocalipsei arata limpede: Dumnezeu stie deja cum se va sfarsi istoria omeneasca… Fireste ca Dumnezeu nu este niciodata cauza sau autorul raului pe care il fac oamenii, dar Scriptura ne invata totusi ca El Isi exercita suveranitatea pana si in cele mai rele fapte ale raului (Fap. 2:23-24; 4:27-28). NIMIC NU IL POATE SURPRINDE. PLANUL SAU ESTE CUPRINZATOR SI ETERN. (Isaia 45:21).

Eldredge face intradevar o scurta incercare de a se disocia de “teismul deschis” (Open Theism) . (“teismul deschis” este o conceptie teologica relativ noua potrivit careia Dumnezeu nu cunoaste viitorul, dar incearca sa faca ce poate pentru ca in final totul sa fie bine) Dar incercarea autorului este neconvingatoare. La pagina 32, el admite ca “trebuie doar sa acceptam cu smerenie faptul ca aici intervine o taina, [dar pentru cei care stiu ce vreau sa spun, nu sustin teismul deschis. Totusi, – aceste cuvinte lipsesc din traducerea romaneasca a cartii lui Eldredge] fara indoiala exista ceva aspru si neimblanzit in inima lui Dumnezeu”.

Aceste tip de vorbe cu doua intelesuri este ilogic, fara sens. Potrivit lui Eu, barbatul, Dumnezeu e un Dumnezeu al riscurilor, si riscurile exista doar acolo unde rezultatul este nesigur. Dar cu siguranta ca nu aceasta e pozitita crestinismului ortodox [fidel Bibliei], nici nu coincide cu intregul continut al Scripturii. Negarea suveranitatii lui Dumnezeu nu numai ca este o insulta flagranta si strigatoare la cer la adresa Persoanei Sale, ci si o renegare directa a Cuvantului Sau.

3. O reprezentare incompleta a lui Cristos

Modul arbitrar al cartii Eu, barbatul de a trata divinitatea nu se limiteaza doar la Tatal ceresc. El se vede si in modul de reprezentare a lui Isus Cristos in carte. Desi afirma in mod corect ca Isus este un model de masculinitate, Eldredge face greseala de a mentiona numai jumatate din fapte.

Fara indoiala, nu exista nici un model mai bun pentru masculinitate decat Isus Cristos. Ca Fiu al Omului, Biblia il descrie ca fiind omul perfect – 100% uman si totusi fara pacat. In acelasi timp, ca Fiu al lui Dumnezeu este obiectul suprem al credintei noastre si exemplul desavarsit pe care trebuie sa`l urmam. Asa cum a spus apostolul Pavel cititorilor sai in 1 Corinteni 11:1 – “Fiti imitatori ai mei, dupa cum si eu sunt al lui Cristos”.

Incercarea lui Eldredge de a-L prezenta pe Cristos ca model de masculinitate ar trebui cu siguranta sa fie aplaudata. Totusi, el da gres cand limiteaza insusirile lui Cristos la acelea care se potrivesc cu teza lui. Imaginea lui Cristos gasita in Eu, barbatul este cea a unui barbat care a curatat templul, i-a infruntat pe farisei si nu S-a dat niciodata inapoi in fata adversitatii. Iata cum Il descrie el pe Isus la pagina 29:

Isus nu este un “popa calp [castrat]” si nici un baiat de altar cu faţa pală, cu părul făcut cărare la mijloc, vorbind incet, evitând confruntările si care, la sfârşit este ucis pentru ca nu mare are incotro. El lucrează în lemn, le porunceste ascultare docherilor din Galileea, El este domnul oştirilor, căpitanul armatelor de îngeri. Iar când Cristos se va intoarce, se va afla in fruntea unei oşti înfiorătoare, călărind pe un cal alb, înarmat cu o sabie cu două tăişuri, cu mantiascufundată în sânge (Ap.19). Acum avem o imagine ceva mai apropiată de cea a lui William Wallace decât de cea a Maicii Tereya. Fără îndoială – există ceva neînfricat [fierce in engleza. Inseamna aprig, salbatic, cumplit, feroce] in inima lui Dumnezeu.

Dar in portretul lui Cristos facut de Eldredge, aceste caracteristici de tip macho [barbat viril, agresiv, dominator] nu sunt niciodata echilibrate de adevarata descriere biblica a blandetei, bunatatii, bunavointei si indurarii lui Cristos. Desi este adevarat ca crestinii il infatiseaza adesea gresit pe Isus ca fiind pasiv si efeminat, Eldredge a cazut totusi in cealalta extrema. Nu este vorba de a-L vedea pe Cristos mai mult ca William Wallace decat ca Maica Tereza, asa cum face Eldredge la pag.26. In definitiv, Cristos nu poate fi comparat cu nimeni. In loc de aceasta, e vorba despre asemanarea noastra cu El. El este standardul, nu William Wallace, John Wayne sau James Bond.  Cristos si numai Cristos este adevaratul standard pentru barbatie si masculinitate. Lucrul acesta se vede in persoana si viata Sa si este poruncit in Cuvantul Sau. Da, Cristos a dat dovata de pasiune, calitati de conducator si putere. Dar El a aratat si mare indurare, blandete si stapanire de sine. Eldredge are dreptate sa-L infatiseze pe Cristos ca model, dar nu-L prezinta in mod corect – atat ca Rege suveran, cat si ca Servitor care sufera

4. O descriere incorecta a omului

Un ultim punct slab in Eu, barbatul este o conceptie incorecta si nebiblica despre om – un defect care e deosebit de alarmant intro carte care are ca tema gasirea adevaratei masculinitati. Antropologia deficienta a lui Eldredge se vede in cel putin doua moduri:

Responsabilitatea personală a omului faţă de păcat este trecută cu vederea. In loc sa admita responsabilitatea individualapentru pacat, autorul incurajeaza barbatii sa arunce vina asupra altcuiva – vazand pacatul mai mult ca o boala decat ca o alegere morala. Un intreg capitol (4) se ocupa cu “ranile” pe care le are fiecare barbat – rani care ne ajuta sa explicam cine este barbatul si de ce actioneaza asa cum o face. Cu alte cuvinte, fiecare barbat este victima vreunei maltratari, sau abuz: fie tatal lui a fost prea pasiv ori prea autoritar, fie i s-a dat prea multa responsabilitate ori prea multa libertate. Asa sau asa: fiecare are o “rana”. La pagina 102, el afirma: “Sunt cititori care nici acum nu au habar de natura ranii lor, nici macar de faptul ca falsul lor sine a izvorat de aici. Ah, cat de mult ne convine aceasta orbire. Fericită ignoranţă! Dar o rana care nu este simtita este o rana nevindecata”.

Prin faptul ca-si convinge cititorii sa dea vina pentru comportarea lor pe aceste rani ascunse, Eldredge inlocuieste vina unui pacatos cu autocompatimirea unei victime care se justifica singura. Aceasta este departe de descrierea biblica a responsabilitatii omului. Apostolul Pavel nu implora indurare pe baza educatiei lui sau a legalismului parintilor lui evrei. In loc de aceasta el proclama: “O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvîntul, care zice: ‘Hristos Isus a venit în lume ca să mîntuiască pe cei păcătoşi’, dintre cari cel dintîi sînt eu”. In Romani 3:23, el le cere tuturor sa-si recunoasca starea pacatoasa: “Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de gloria lui Dumnezeu”. In pofida multelor sale privatiuni, Pavel nu s-a plans niciodata ca este o victima. El nu si-a respins sau negat pacatul, nici n-a scuzat pacatosenia altora ca o rana care li s-a facut. In loc de asta, Pavel a recunoscut realitatea depravarii umane si responsabilitatea care decurge de aici.

Eu, barbatul minimalizează pacatul la fiecare pas. Prin faptul ca deviaza privirea de la pacat, Eldredge micsoreaza vinovatia omului inaintea lui DUmnezeu si importanţa nevoii lui de a se pocai. “Lucrurile au inceput sa se schimbe in viata lui Carl atunci cand nu a mai perceput toata zbaterea lui sexuala ca pe un păcat, ci ca pe o batalie pentru puterea lui” (p.118) Fara sa recunoasca pacatul ca adevarata problema  a omului, autorul pune din nefericire un diagnostic gresit in privinta celei mai mari nevoie a omului. Scriptura arata foarte limpede ca Dumneyeu va trage la raspundere pe orice om pentru pacatul lui (Rom.3:23, 6:23). Asta este adevarata noastra problema, si intreaga Scriptura afirma lucrul acesta. De aceea, cea mai profunda nevoie a noastra este de un Salvator, nu de o mână vindecatoare sau o alta confirmare a puterii noastre.

Scopul omului în viaţă este înţeles greşit. Pe langa o intelegere gresita a pacatului, Eldredge rastalmaceste si scopul lui Dumnezeu pentru barbati. Acest fapt n-ar trebui sa ne mire, căci, in loc sa caute raspunsul in Cuvantul lui Dumnezeu, el priveste la propriile lui nevoi si dorinte. Astfel, la pagina 44 el afirma:

De ce l-a creat Dumnezeu pe Adam? Care este rostul unui barbat? Cand stim pentru ce a fost creat un lucru, atunci stim si ce scop indeplineste in viata. Un caine de vanatoare se simte bine in apa; unui leu ii place vanatoarea; uliului ii place sa planeze peste campii. Pentru asta au fost creati. Dorinta dezvaluie conceptia, iar conceptia destainuie destinul. In cazul oamenilor, conceperea noastra este si ea strans legata de destinele [in original desires= dorintele] noastre.

Ce spune Eldredge aici? Exprimat simplu, scopul omului ar trebui determinat de pasiunile si placerile lui. Intrucat barbatii au o dorinta pentru aventura, batalii si cosînzene, atunci acestea trebuie sa fie lucrurile pentru care au fost creati. Presupunand lucrul acesta, autorul trece cu vederea faptul ca noi, ca fiinte umane cazute, depravate, avem din nastere dorinte pacatoase si egoiste. Mai mult, pentru el scopul vietii omului este centrat asupra lui insusi in loc sa fie centrat asupra lui Dumnezeu. Cristos a spus ca a venit sa faca voia Tatalui si nu a Lui (Luca 22:42). Prin contrast, Eldredge afirma ca cheia masculinitatii biblice ar incepe cu punerea propriei noastre vointe deasupra oricarui alt lucru.  Contrar afirmatiilor lui Eldredge, ceea ce are nevoie lumea este oameni altruisti, empatici, care sa asculte de Cristos si Ii proclama Evanghelia – cautand sa-L serveasca pe El in loc sa se serveasca pe ei insisi. Cristos ne cheama sa ne negam pe noi insine si sa-L urmam pe EL (Marcu 8:34).

Concluzie

Fără nici o îndoială că Eu, bărbatul abordează o temă importantă pentru creştinii de azi. Este o mare nevoie de bărbaţi cu hotărâre, putere şi caracter. Totusi, prin faptul ca nu face dovada unei conceptii inalte despre Scriptura, unei conceptii inalte despre Dumnezeu si a unei conceptii corecte despre om, Eldredge pune o temelie deficienta pentru construirea adevaratei masculinitati. Apelul sau pentru barbati de a deveni salbatici, neimblanziti nu numai ca nu este necesar – este nebiblic. Barbatii trebuie sa duca o viata demna si ireprosabila, care sa nu fie periculoasa si fara retinere. Omul de la birou poate fi la fel de mult un om al lui Dumnezeu ca si razboinicul puternic din Vechiul Testament – daca se tine tare de ceea ce-i porunceste Cuvantul lui DUmnezeu sa fie (Efeseni 5; Tit2)

Prin urmare, barbatul care cauta adevarata masculinitate sa nu caute mai departe de paginile Scripturii, caci acolo va gasi adevarul despre sine din gura Creatorului sau. Imaginatia să nu-i fie stârnită de fanteziile oamenilor, ci mintea lui să fie antrenată de Cuvântul lui Dumnezeu. Şi inainte ca vreun bărbat să-şi caute bătălia de câştigat, prinţesa de salvat si aventura de trăit, ar trebui să se străduiască mai întâi să-L glorifice pe Dumnezeul lui.

Advertisements

2 thoughts on “Practicarea discernământului în librăria creştină

  1. mda…corecta perspectiva, dar …again: de ce nu scrii autorii articolului? nu zic din cauza “drepturilor”….cum se gandesc oamenii pe aici..da’ asa…din curiozitate. desi m-as bucura foarte mult sa fie scris de tine.

    said it!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s