“When I Cry” – by Marshall Hall/Guy Penrod/Wes Hampton (2008)

Makin’ a list of all of the good things You’ve done for me
Lord, I’ve never been one to complain
But right now I’m lost and I can’t find my way
My world’s come apart and it’s breakin’ my heart
But it helps to know Your heart is breakin’ too

When I cry, You cry
When I hurt, You hurt
When I’ve lost someone
It takes a piece of You, too
And when I fall on my face
You fill me with grace
‘Cause nothin’ breaks Your heart
Or tears You apart
Like when I cry

Alone in the dark, face in my hands, crying out to You
Lord, there’s never been a time in my life
There’s so much at stake, there’s so much to lose
But I trust it to You
You’ll bring me through
And it helps me to know that I’m not alone

When I cry, You cry
When I hurt, You hurt
When I’ve lost someone
It takes a piece of You, too
And when I fall on my face
You fill me with grace
‘Cause nothin’ breaks Your heart
Or tears You apart
Like when I cry

You’re the one who calmed the raging sea
You’re the one who made the blind to see
You looked through all of heaven and eternity
And through it all you saw me…

When I cry, You cry
When I hurt, You hurt
And when I’ve lost someone it takes a piece of You, too
When I fall on my face, You fill me with grace
Nothing breaks your heart, or tears you apart
Like when I cry

Bucuria lui Dumnezeu de a ne darui cerul

Sunset“Aceasta cortina – cerul – se va face sul, spune Apocalipsa, si ni se va arata in toata splendoarea decorul scenei pregatite din vesnicie de Tatal.”

Intr-o seara cand am iesit de la servici – era deja intunerec – mi-am ridicat ochii spre cer si priveam stelele.
Dintre blocuri de beton, dintre constructii si cladiri, abia se vedea un petec de cer, cateva stele.
Dar senzatia a fost fantastica.

Am simtit ca exista ceva care nu se misca (cu toate ca stelele se misca), Cineva care nu se schimba, Cineva care nu ma paraseste niciodata, care nu ma tradeaza, care nu se poarta ca niste parinti care au divortat si m-au aruncat de la unul la altul, ca un sot sau o sotie care si-a gasit pe altcineva sau ca niste copii care nu mai vor sa stie nimic de mine.

Cineva pe care te poti baza, si care si azi si maine si peste 1000 de ani este la fel.

Cerul era negru-albastrui, iar stelele aratau ca niste gauri intr-o cortina, gauri prin care razbatea vesela lumina din lumea cealalta. Aici era noapte, dincolo era Lumina.

Prin aceasta cortina veche si “roasa” de… stele, puteam vedea putin dintr-o alta lume. Aceasta cortina – cerul – se va face sul, spune Apocalipsa, si ni se va arata in toata splendoarea decorul scenei pregatite din vesnicie de Tatal. Este ca si cum am sta la teatru pe scaune, cu lumina stinsa, si dintr-o data se trage cortina si-i vedem pe adevaratii actori – Dumnezeu cu ingerii Lui si cel rau cu ingerii lui.

Traim intr-o lume care moare. Pasim zilnic prin Sodoma si Gomora, iar destrabalarea, depravarea si descompunerea lumii noastre sunt ridicate la rang de cinste: “Ei nu numai ca le fac, dar si gasesc de buni pe cei ce le fac.” Romani 1.

Filmul “Brokeback Mountain” este nominalizat pentru mai multe premii Oscar. Este vorba despre o poveste de dragoste intre… 2 cowboy. Barbati, bineinteles.
Un comentator de la BBC spunea: “o frumoasa poveste de dragoste” …
Ce-o fi gasit baiatul ala frumos in povestea asta de dragoste intre homosexuali, nu stiu, dar vorba unora: “Cel rau… stie”…

Uneori seara, dupa ce inchidem usa si ne urcam in pat, sub plapuma, ne incearca sentimentul ca “si azi totul a fost desertaciune si goana dupa vant.”

Zaharia 1:13 scrie: “Domnul a raspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mangaiere ingerului care vorbea cu mine.”
Iti doresc dragul meu prieten sa-ti vorbeasca Dumnezeu “cu vorbe bune, cu vorbe de mangaiere”…

Prorocul Daniel are descoperiri dumnezeiesti, pe care nu le intelege, si intreaba: “Domnul meu, care va fi sfarsitul acestor lucruri?”.
Raspunsul pe care il primeste este tulburator:
“Iar tu, du-te, pana va veni sfarsitul; tu te vei odihni si te vei scula iarasi odata in partea ta de mostenire, la sfarsitul zilelor.”
Lui Daniel i se spune: “tu te vei ODIHNI si te vei scula iarasi in partea ta de MOSTENIRE”.

SFARSIT. ODIHNA. MOSTENIRE.

Cineva spunea: “Biblia este compusa din 2 Testamente – Vechiul si Noul Testament. Testamentul se refera la o mostenire. Oricine aude vorbindu-se despre o mostenire, ciuleste urechile.”
Biblia vorbeste despre SFARSIT, ODIHNA, MOSTENIRE.

Sfarsitul acestor lucruri este aproape, este la usa.
Dumnezeu este deja cu mana pe “butonul” care va da cortina la o parte.

Daca Dumnezeu are bucuria de a ne darui cerul, noi putem avea bucuria de a darui si altora vestea buna: exista salvare, exista vorbe bune, exista mangaiere.

In cateva momente incepe spectacolul final – o judecata si apoi o nunta, o sarbatoare vesnica.
Cade cortina. Sau se face sul.
Ridica-ti ochii spre cer la noapte. Cristos va invinge.

Dar nu uita! La nunta si la sarbatoarea vesnica din Cerul de dincolo de cerul acesta, ajung doar cei care au trecut de judecata… care si-au albit hainele in sangele Mielului…

Cerul acesta, s-ar putea sa fie ultima data cand il voi mai vedea… inainte de a se face sul… el – cerul – sau viata mea…

source

Alţii au voie, tu nu

Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze. Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga (Matei 16:24-25).

Dacă Dumnezeu te-a chemat să fii cu adevărat ca Isus în toată personalitatea ta, El te va atrage într-o viaţă de răstignire şi umilinţă. El va pune asupra ta astfel de cereri de ascultare încât nu vei avea voie să îi urmezi pe alţi creştini. În multe feluri, El pare să îi lase pe alţi oameni buni să facă lucruri care pe tine nu te va lăsa să le faci.

Alţii care par foarte religioşi şi folositori poate că vor da din coate, vor trage sfori şi vor unelti ca să îşi ducă la îndeplinire planurile, dar tu nu poţi. Dacă încerci să o faci, vei întâmpina aşa un eşec şi aşa o mustrare din partea Domnului, încât să te facă să te pocăieşti amarnic.

Alţii se pot lăuda pe ei înşişi, lucrarea lor, succesele lor, scrierile lor, dar Duhul Sfânt ţie nu îţi va permite să faci nici un astfel de lucru. Dacă începi să o faci, El te va conduce într-o umilire adâncă ce te va face să te dispreţuieşti pe tine însuţi şi toate faptele tale bune.

Altora le va fi permis să reuşească să câştige sume mari de bani, sau să primească vreo moştenire, sau să aibă lux, dar poate că ţie Dumnezeu îţi va purta de grijă într-un mod zilnic, pentru că El vrea să ai ceva mult mai bun decât aurul, o dependenţă neajutorată de El şi bogăţiile Lui.

Domnul poate că va lăsa ca alţii să fie onoraţi şi scoşi în faţă în timp ce pe tine te va ţine ascuns în obscuritate pentru că vrea să dea naştere unui rod ales şi înmiresmat pentru slava Sa viitoare, care poate fi născut numai în umbră.

Dumnezeu poate că îi va lăsa pe alţii să fie mari, dar pe tine te va ţine mic. El îi va lăsa pe alţii să facă o lucrare pentru El şi să primească cinstea, dar pe tine te va face să munceşti şi să trudeşti fără să ştii cât de mult faci. Apoi, pentru a face lucrarea ta încă şi mai preţioasă, El îi va lăsa pe alţii să primească cinstea pentru lucrarea pe care tu ai făcut-o; aceasta pentru a te învăţa mesajul crucii, umilinţa, şi ceva din valoarea faptului de a fi îmbrăcat cu natura Sa.

Duhul Sfânt te va supraveghea cu stricteţe, şi te va mustra cu o dragoste geloasă pentru sentimente şi cuvinte fireşti, sau pentru că pierzi timpul, lucruri pentru care alţi creştini nu par să sufere niciodată.

Aşa că hotărăşte că Dumnezeu este un Suveran infinit şi are dreptul să facă ce vrea cu ce este al Lui, şi că poate să nu îţi explice o mie de lucruri care îţi pun în încurcătură raţiunea în ce priveşte felul cum se poartă cu tine. Dumnezeu te va lua pe cuvânt. Dacă te vinzi în totalitate ca să fii robul Său, El te va înfăşura cu o dragoste geloasă şi îi va lăsa pe alţii să spună şi să facă multe lucruri pe care tu nu poţi să le faci. Stabileşte acest lucru pentru totdeauna; tu trebuie să ai de-a face direct cu Duhul Sfânt, El trebuie să aibă privilegiul de a-ţi lega limba sau de a-ţi opri mâna sau de a-ţi închide ochii în moduri în care nu o face cu alţii. În orice caz, să ştii acest mare secret al Împărăţiei: atunci când eşti stăpânit atât de total de Dumnezeul cel Viu încât, în adâncul tău tainic, eşti mulţumit şi fericit cu această pază şi conducere ciudată, personală, privată şi geloasă a Duhului Sfânt faţă de tine, atunci ai găsit anticamera cerului, înalta chemare a lui Dumnezeu.

G.D. Watson

It is well with my soul

My peace I give you…Do not let your hearts be troubled and…afraid. JOHN 14:27

The peace Jesus gives brings a sense of assurance that no matter what happens, you know ‘it is well with my soul.’

He says to us:

‘My peace I give you. I do not give to you as the world gives. Do not let your hearts be troubled and…afraid.’

The peace Jesus gives doesn’t depend on conditions and circumstances. It comes from knowing you’re God’s child and that your Father controls the universe, loves you and always has your best interests at heart. That’s why people who’ve lost everything will often tell you they wouldn’t trade what they’ve learned, even if it meant recouping all their losses. Joni Erikson Tada discovered a supernatural peace when an accident confined her to a wheelchair, and Corrie Ten Boom found it in a Nazi death camp. Missionary Elisabeth Elliot found it ministering to the Indian tribe who massacred her husband. She wrote, ‘Only in acceptance lies peace…not in resignation.’ There’s a big difference!

Author Creath Davis points out that:

Resignation is surrender to fate. Acceptance is surrender to God. Resignation lies down quietly in an empty universe. Acceptance rises up to meet the God who fills that universe with purpose and destiny. Resignation says, ‘I can’t.’ Acceptance says, ‘God can.’ Resignation paralyszes the life process. Acceptance releases the process for its greatest creativity. Resignation says, ‘It’s all over for me.’ Acceptance says, ‘Now that I’m here, what’s next, Lord?’ Resignation says, ‘What a waste.’ Acceptance says, ‘In what redemptive way will you use this mess, Lord?’ Resignation says, ‘I’m alone.’ Acceptance says, ‘I belong to you, Lord.’

if you watch this video, and i encourage you to do it, you will hear at 2:00 min. this:

“It is in the quiet crucible of our personal private sufferings that our noblest dreams are born and Gods greatest gifts are given, and often given in compensation for what we’ve been through.”

hope you my friends will enjoy it.



Câteva gânduri despre adevăr

Camus zicea că libertatea e dreptul de a nu minţi. Inventa el atunci o stare în care oamenii nu mai aveau nevoie de cuvinte care să le întărească pe cele dintâi, nici de detector de minciuni, nici de notari. Ştim că adevărul nu-i o stare, ci o persoană, nu e o normă de viaţă, ci e viaţa însuşi. Când vorbim oamenilor însă despre faptul că Hristos e Adevărul ajungem în impasul de a crea două adevăruri. Unul ipotetic şi metafizic şi adevărul scris cu literă mică pe care-l folosim la tribunale.

Un filosof spaniol zicea că există trei adevăruri, nu două cu care încercau să ne smintească teologii medievali. Există adevăruri personale care sunt legitime atâta timp cât nu lezează alte persoane, adică ceva ce Scriptura Sfântă numea încredinţări personale. E adevărul tău de care ţii ca orbul de bastonul alb şi cu care mergi în mormânt cum a mers Luther cu ideea că pământul e buricul universului, iar soarele galopează sprinten în jurul planetei albastre. Satana zice că homosexualitatea e un adevăr personal…

Apoi mai sunt adevărurile colective, adevăruri ce sunt îmbrăţişate de comunităţi şi în care întră şi credinţele religioase, halucinaţiile comunitare (de tip OZN) precum şi alungarea vampirilor cu usturoi.

Ultimul tip de adevăruri capătă o dimensiune universală. Planeta e în încălzire. Există criză şi arbori de cauciuc. Copernic avea dreptate.

Eu cred că există un singur tip de adevăr. Acela pe care-l spui că te vei întâlni cu mine la 18 fix şi la 18 fix eşti acolo. Enoh zicea că îngerii căzuţi din Geneza 6:2 au adus oamenilor, pe lângă multe alte rele, şi scrisul care nu-i altceva decât neputinţa ca „Da”-ul nostru să fie „Da” şi „Nu” să fie nu. Aşa s-au inventat notarii.

Când spui adevăruri simple şi te ţii cu mâna de gâtul lor ajungi să semeni cu Adevărul. Dar trebuie început cu lucruri mici şi nu trebuie să ieşi din Scriptură. Restul este „Şi am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea bla-bla”.

Brokenness (4)

We don’t always know the reason for our trials, but God revealed to Paul the reason for his ‘thorn in the flesh.’ It was to keep him from being ‘exalted‘ (See 2 Corinthians 12:7).

Success can be intoxicating, and intoxicated people aren’t known for being too bright or trustworthy! What happens when you get a thorn in your flesh? It hurts. And you’ll let everything else go while you focus on removing it. Three times Paul prayed for God to remove the thorn, but God had another plan. You see, God is at His strongest in us when we are at our weakest.

When Paul discovered that God’s power in his life was tied to the thorn that afflicted him, he responded, ‘I am content with weaknesses, insults, hardships, persecutions, and calamities…For whenever I am weak, then I am strong’ (2 Corinthians 12:10 NRS). In other words, ‘If it’s for my good, bring it on, Lord!’ If you’ve a thorny person in your life from whom you’ve prayed to be delivered and it hasn’t happened, maybe God wants you to experience His grace and power through dealing with that person. But you won’t experience this until you move from pain to praise. The Bible speaks about ‘the sacrifice of praise to God’ (Hebrews 13:15). A sacrifice means that something has to die on somebody’s altar.

So if you want to experience God’s grace and power in your life, you must be willing to die to self-interest, ego, and independence. There’s nothing wrong with asking God to remove your thorn. But when your prayer for deliverance turns to praise, you’re on your way to power, because God is giving you grace.

Brokenness (3)

‘The sacrifices of God are a broken spirit.’ PSALM 51:17

Sometimes God allows us to hit the bottom in order to discover that He’s the rock at the bottom.

Gideon faced an army of 135,000 troops with just 32,000 men. And 22,000 of them left the battlefield and went home when he offered them the chance. Do the maths. Gideon’s thinking, ‘There’s no way we can win!’ Then God explains: ‘The people who are with you are too many for Me to give Midian into their hands, for Israel would become boastful, saying, ‘My own power has delivered me’ (Judges 7:2 NAS).

There it is again, the age-old battle of ego that we all fight daily. It’s why the Lord’s Prayer ends with: ‘Thine is the kingdom, and the power, and the glory, for ever. Amen’ (Matthew 6:13). Where does our power come from? God! Who should the glory for our accomplishments go to? God! How long does this arrangement last? Forever! God had to break Jacob of self-sufficiency so the ‘Israel’ within him could come out.

Sometimes God has to take you down before He can raise you up.

Moses was called the meekest man on earth. But it took forty years of living as a shepherd in the wilderness to detoxify him of pride and get him submitted to God. Only then was he ready to stand before Pharaoh and perform miracles that demonstrated God’s power – and vindicated Moses!

Brokenness doesn’t mean being a wimp, suffering from an inferiority complex or having a case of low self-esteem. No, brokenness means praying, ‘Lord, if this job is going to get done, and done right, You’re going to have to do it through me. So my trust is in You.’

Brokenness (2)

The sacrifices of God are a broken spirit. PSALM 51:17

Paul writes: ‘Now may…God…sanctify you entirely; and may your spirit and soul and body be preserved complete, without blame at the coming of our Lord’ (1 Thessalonians 5:23 NAS).

This word ‘sanctify’ means to be ‘set apart,’ to be used exclusively for God’s purposes. Paul describes it as ‘the high calling of God’ (Philippians 3:14). And it happens from the inside out!

Notice, our fleshly body comes last in order of transformation for a very simple reason. The problem with a thief isn’t his hands, it’s in his mind or spirit, which tells him stealing is okay. His mind tells his hands what to do. So if you transform his spirit his hands will follow suit. Otherwise you can handcuff him and take him off to jail, but he’s still a thief inside. Too many of us want to get victory over bodily sins without being truly transformed within.

But God starts with our spirit because that’s the part of our being that makes us conscious of God; that ‘connects’ with Him. When God sets us free in our spirit, then our emotions and our body begin to fall in line.

If you’re a parent you know how differently your children respond to discipline. One child will collapse in tears, whereas another will stand up and defy you.

God will do whatever it takes, for as long as it takes, to break us of our self-sufficiency so that the life of Jesus can be demonstrated through us.

And we determine how long the process takes, by our submission or resistance. Paul prayed, ‘Lord, what do You want me to do?’ (Acts 9:6 NKJV). Today, make that your prayer!

Brokenness (1)

The sacrifices of God are a broken spirit. PSALM 51:17

A world that celebrates success doesn’t see value in broken things. But God brings beauty out of brokenness. For a plant to rise from the soil the seed must be broken. For a baby chick to experience larger life the shell must be broken. Even a thoroughbred horse must be broken; it must learn to respond to the tug of the rein and the sound of the master’s voice. Getting the idea? After a humbling encounter with Christ on the Damascus Road, Paul reevaluatesre-evaluateds all the religious activity he once boasted about and calleds it ‘dung’ (Philippians 3:8). And you don’t brag about dung, you’re repulsed by it.

Brokenness is the work of God by which He strips us of self-sufficiency so that the character of Christ may shine through us. Now don’t misunderstand; being broken doesn’t necessarily mean experiencing some tragedy. Many people suffer tragedy without drawing closer to God or even acknowledging Him. Indeed, the same sunshine that melts the butter hardens the clay. The issue in brokenness is not so much our circumstances, but our response. What is God trying to teach us?

True brokenness is when He strips us of self-sufficiency to the extent that we’ve no strength left to fix ourselves. When God blocks every exit we try to take and we come to see that He alone is our answer, we make a life changing discovery. ‘And what’s that?’ you ask.

When God is all you have – God is all you need!

Bottom line: God’s power is reserved for those who have given up trying to do it in their own strength or to accomplish it for their own ends!