Dragoste la prima vedere

Nu e o temă veche. Până în urmă cu o sută de ani era treaba părinţilor deci nu se punea problema. În urmă cu cinci zeci de ani era timp berechet pentru curte – logodnă – căsătorie. Acum viaţa nu-i decât un vârtej ucigaş în care totul se consumă în grabă. Viaţa e un fast-food în care mâncăm şi apoi plecăm tot nesătui şi la fel de singuri. Dragostea la prima vedere a apărut exact în epoca aceasta, în care îţi propui să iubeşti între două întâlniri de afaceri, într-un week-end primăvăratic, într-o pauză de cafea. Într-o lume a retuşului e o nebunie să te îndrăgosteşti la prima vedere. Ce poţi vedea ? Rujul de pe buze, rujul de pe suflet, ochii zâmbitori, zâmbetul ochios. Să nu înţelegem că ar trebui să ne vaccinăm cu un fel de paranoia, privind cu o vădită neîncredere pe celălalt „Lasă că ştiu eu ce se ascunde sub fard” pentru că asta iar e o chestie aiurea ci să înţelegem că frumuseţea are în primul rând de-a face cu sufletul şi abia apoi cu ce se vede la prima vedere. 

  Suntem trecători…Şi ne uităm la pozele din album şi ne mirăm de chipul de atunci şi chipul de acum şi nimic nu se leagă. Dragostea la prima vedere poate fi şi ăia care se îndrăgostesc aşa nu-s de condamnat dar acest tip de dragoste rar are finalitatea căsătoriei. Dragostea asta duce de obicei la decepţii amare, lacrime ca cireşele, neîncredere şi frică, însingurare. 

  Mi-a plăcut că v-aţi certat pe forum, acesta-i lucru bun şi nu aţi ajuns la o dogmă clară. Nu-l poţi condamna pe individul care atunci când vede o persoană de sex opus i se tulbură ochii, inima îi bate şi-n spate, tremură ca prins de friguri. Îl poţi asemăna cu Tom din Tom şi Jerry când vede o pisică adevărată. El nu e modelul. El este excepţia, suntem fiinţe cu simţuri nu conduse de ele. Ochiul este nespus de rău, inima este înşelătoare. Diferenţa dintre aceste lucruri le-a făcut un arab care a spus că europenii au o dragoste care poate fi asemănată cu o farfurie cu supă fierbinte care se răceşte pe parcurs pe când modelul oriental este o supă rece la început pusă să se încălzească cu timpul. Isaac s-a îndrăgostit de Rebeca după ce-a luat-o de nevastă. Ca să nu-şi piardă minţile, mi-a spus cineva. O să ne certăm mereu pe chestia asta şi tot o să ne îndrăgostim la prima vedere pentru că fiecare din noi trăieşte mioritic fatalismul suferinţei. „Da de ce să nu mă doară” vorba lui Eminescu „Suferinţă tu, nemilos de dulce”.

  Toată problema e o loterie dar care n-a fost ispitit măcar o dată să încerce „5 din 47” şi să ia potul cel mare sau în cazul nostru tortul cel mare, tortul miresei. Ce-ar fi viaţa fără risc ?

Advertisements