Iubire fără dragobeţi şi valentine

N-a nins toată iarna aşa de liniştit ca astăzi… Probabil că e ultima încercare a gonitei ierni de a mai acoperi cu albul ei mizeriile cotidiene. A fost iarna zgârcită cu fulgii până acum pentru că trăim în veacul iubirii celuilalt cu moderaţie, ca să ne rămână rezervă de dragoste pentru propria persoană. „Nimic în afară!”, aceasta e lozinca tristă a zilei…

Îmi spunea o florăreasă zilele acestea că se vând flori mai puţine ca niciodată. „Suntem în criză”, încerca ea să scuze insensibilitatea. Apoi mi-a vorbit de-o doamnă ce-şi cumpără zilnic flori spunându-le prietenelor că-s de la soţul atent. Şi este atât de invidiată….

Aceasta e prima caracteristică a iubirii de azi. Iubim egoist, o iubire de tip Garfield, motan sfătos şi parşiv ce-i spunea căţeluşului tont „Noi doi avem ceva în comun. Iubim aceeaşi persoană. Pe mine!”.

Iubirea de azi are gust de hamburgeri. O iubire la repezeală, un fast-food al sentimentelor. Aşa e viaţa. Aşa mâncăm, aşa trăim, aşa iubim… În momentele rare de tandreţe sună eternul mobil. În urma acestei iubiri grăbite se nasc copii cu care stăm puţin şi care ajung să ne fie străini la 18 ani, ca preţ plătit pentru dragostea de tip Western Union, singura instituţie ce mai ţine unită o familie.

O dragoste amestecată de tip Casanova. Dar cei ce vor să-i copieze viaţa să nu uite că el era un bărbat al tuturor femeilor, dar şi o femeie a tuturor bărbaţilor. Marşurile veselelor lesbiene pun dragostea normală cu genunchii pe cojile de nuci rămase de la cozonacul dracilor făcuţi în cinstea lui Simone de Beauvoir.

De aceea sunt de acord cu Valentine cea căsătorită cu domnul Dragobete. E nevoie de o zi pe an în care să iubim şi pe alţii, după atâta privire narcisistă în gol. Singurul lucru cu care nu sunt de acord este semnul grafic al acestei zile unice în an. Inima roşie ar trebui înlocuită cu dovleacul gol, luminat şi rânjitor de Haloween.

Va trebui să învăţăm ce-i iubirea sau s-o reinventăm. Probabil că va trebui să începem cu paşi mici, iar primul este să nu ne mai batem unul cu altul. Apoi să învăţăm să-i respectăm pe oameni, să-i admirăm pentru frumuseţea unică a fiecăruia deşi sunt de acord cu Rochefocauld că e greu a admira pe cineva şi a-l iubi în acelaşi timp.

Să învăţăm să dăruim. Timpul, florile, zâmbetul…

Advertisements

2 thoughts on “Iubire fără dragobeţi şi valentine

  1. “Stii de ce am colorat aici?”, m-a intrebat micul de numai 5 ani baietel.
    “De ce?”
    “Pentru ca de la neiubire trebuie sa ajungem la iubire…”
    Si el stie, dupa numai cativa ani de viata pamanteana.
    A observat si el ca neiubirea este majoritara si ca trebuie inlocuita.
    Sa ne iubim unii pe altii. Si sa nu inlocuim Iubirea adevarata, cea vesnica.

  2. Primul pas este să nu ne mai batem unul cu celălalt. Putem n schimb să ne lăsăm inimile să bată una pentru cealaltă. Sau, mai mult de att, să se bată una cu cealalta, dintr-o dragoste absolut devastatoare şi fără motive. Dragoste pură, cu dorinţa “doar tu”.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s