Oare ne-am schimbat, dupa revolutie ?

“Noi suntem aici la porţile Orientului, unde totul este tratat cu superficialitate”. Acesta este citatul aşezat de Mateiu Caragiale în deschiderea lucrării sale măreţe: “Craii de Curtea Veche”. De ce spun “măreaţă”? Pentru că realizează o monografie a Bucureştiului şi, prin aceasta, surprinde, folosind o forţă expresivă deosebită, o mentalitate colectivă din întreaga Românie. Iar această scurtă meditaţie de la începutul scrierii se constituie într-un exhaustiv comentariu ce acoperă întreg spectrul tematic, orice gând în plus în analiza operei fiind de prisos. 

Cuvântul de ordine, leit-motivul este “superficialitate”. Apar aici omul iubitor mai mult de bârfă decât de muncă, cel care şi-a confundat casa cu bodega de la colţ de stradă, cel care ţine dezbateri publice despre moralitate, după care vizitează casa de toleranţă, cel preocupat de viitorul copiilor, astfel încât să-i iniţieze în “sportul consumului de alcool şi al relaţiilor extraconjugale”. Nu ştiu dacă recunoaşteţi, dar mie mi se pare că românul nostru se potriveşte întocmai descrierii. Poate spuneţi că “ne-am schimbat”, că suntem alţii după revoluţie. Să vedem puţin. 

Da, ne-am schimbat. Am legalizat avortul şi acum mii de potenţiale mame îşi ucid cu bestialitate pruncii. Am introdus educaţia sexuală în şcoli şi acum zeci de tineri suferă de pe urma bolilor venerice. Ecranele şi revistele de la chioşcurile de ziare invită la sexualitate. Tu, ca şi creştin, eşti etichetat ca “anormal” dacă nu trăieşti în concubinaj cu viitorul partener, pentru “probă”, pierzând din vedere binecuvântarea divină ce însoţeşte doar castitatea premaritală. Suntem împotriva tutunului şi declarăm tuturor: “Tutunul dăunează grav sănătăţii!”. Aşezăm această puternică avertizare, scrisă cu litere mici, sub un panou de reclamă imens, al cărui mesaj este: “Cum îţi poţi refuza o astfel de plăcere?” Dar ne declarăm creştini. Probabil că cei mai mulţi suntem scrişi în registrul vreunei biserici. Şi mai asistăm la slujbă la vreun botez, la vreo nuntă sau înmormântare. Poate şi de Paşte şi de Crăciun, dacă “gaşca” de prieteni se mobilizează. Un cult al morţilor complex şi încărcat de tradiţii defineşte poporul român, dar care popor îşi mai înjură oare asemenea nouă morţii şi Dumnezeul? Apoi, avem icoane chiar şi în maşini, nu că am cunoaşte ceva despre personajele sfinte reprezentate acolo, ci ca un fel de talisman, pentru a ne păzi de accidente. Alături de ele, poze erotice. Nu ducem lipsă nici de cărţi de rugăciune. Lângă, horoscopul zilnic, un fel de ghicire modernă, care îţi spune cu precizie ce vei face astăzi, câţi bani vei câştiga, dacă ai “noroc” în dragoste şi ce toane va avea soţia mâine. Să nu mai vorbesc de “amulete” şi fel de fel de pietre care îşi schimbă culoarea după starea ta interioară. Ne facem cruce când trecem pe lângă un lăcaş de cult, deşi nu prea ştim ce simbolizează fiecare gest. Purtăm “sfânta cruce” chiar şi la gât şi avem zeci de modele, dar nu renunţăm la a ne croi haine scurte, care dezvăluie detalii provocatoare.


Andrei Patranca

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s