De ce sunt un visator ?

E linişte. În fiinţa mea a încetat zgomotul şi activitatea. Am rămas la masa tăcerii mele şi îmi ascult sufletul aflat în faţa oglinzii interioare. Sunt un visător. Oare de ce sunt un visător? De ce am acest mod de a trăi cu tot ce sunt spre ceva ce nu există, spre ceva ce îmi doresc cu tot ceea ce sunt, cu toată lumea mea interioară, cu tot universul ascuns în mine? Când visez, în special cu „ochii deschişi”, mă asemăn unui copil ce a savurat bomboane nemţeşti şi acum nu le mai are. Ciudat, nu? Da, e ciudat să pierd timpul visând la realităţi ce poate se vor dovedi în final că au fost iluzii. Şi totuşi visez. Continui să visez în această lume ce descurajează visarea.

Visez la ea, fata aceea pe care sper să o întâlnesc într-o primăvară a vieţii mele şi care îmi va mulţumi că am fost un visător şi am visat la ea, singura care îmi va aprecia stilul de visător.

De ce îmi spun unii oameni că e rău să visezi? Chiar astăzi mi s-a spus să nu mai ascult muzică romantică fiindcă „exagerezi”! Exagerez? Oare cu ce? Cu ce sunt vinovat că sunt un visător în lumea aceasta prea materialistă şi prea dură? Doar pentru că nu mă potrivesc ei? Hmmm. Faptul că sunt incompatibil cu modul de gândire al unora, înseamnă că e greşit (să fiu un visător)? Da, e adevărat, în capitalismul acesta de junglă în care trăim noi, românii, visarea nu produce bunuri de consum. Nici nu are cum, fiindcă sufletul nu produce nimic material. Visarea poate produce, în schimb, viziune. Sufletul doreşte comuniunea cu un alt suflet, întărind viziunea unei interacţiuni speciale cu un alt suflet. Sufletul aspiră spre relaţii în care să nu existe discordie şi singurătate, în care să crească spre oameni şi spre Dumnezeu.

Sunt un visător şi am să rămân un visător. Asemeni lui Eminescu, am să rămân un romantic ce nu va fi încântat de nici un stil „curat şi antic”. Am să rămân un visător pentru că nu găsesc nimic ca fiind greşit în a visa. Sunt un visător pentru că visul mă ajută să merg mai departe şi să sper. Sunt un visător pentru că doresc să îmi ascult sufletul care îmi spune ceea ce îşi doreşte. Sunt un visător pentru că fără vise realitatea ar părea doar un univers mecanic lipsit de viaţă, speranţă şi culoare. Sunt un visător pentru că doar în vis mi-o pot imagina pe cea pe care sper să o întâlnesc şi care, asemeni mie, va fi o visătoare ce îşi va vedea, prin mine, unul din vise împlinit.

În final, sunt un visător pentru că am fost creat să fiu aşa şi nu doresc să fiu altfel decât am fost proiectat să fiu. Ştie Dumnezeu mai bine de ce a creat o fiinţă visătoare!


Advertisements

5 thoughts on “De ce sunt un visator ?

  1. …dacă ne-a dat Tata vreo libertate aici, aceea este de a visa. De a visa cu El de mnă. De a visa visul Lui. Acesta e cel mai de preţ material din care poţi fi făcut. Material de visător.

  2. depinde ce visezi.majoritatea viselor sunt nocive, cred eu. mai ales atunci cand nu se implinesc si duc la furie impotriva Domnului. la o furie pt. niste lucruri care nu exista, pe care le’a creat imaginatia ta.
    Te’ai gandit vreodata ca s’ar putea ca Domnul sa’ti ceara sa ramai necasatorit toata viata ? Si cu acea fata din vise ce vom face ?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s