Firescu vs. DuHulescu

E ora 5:20. Ceasul enervant anunţă începerea unei zile noi. De ciudă, dictez 5 minute de prelungiri, savurând fiecare picătură de somn ce-mi picură pe pleoape.

În prima secundă a minutului 6 îmi adun energia lăsată la marginea patului şi încep să-mi mut picior după picior, făcând metru după metru, timp în care mă mai uit odată înapoi, ca nevasta lui Lot, la patul cald şi moale din care am fost dat afară de zorile pătrunse prin ferestre. Printre of-uri şi suspine ajung, într-un final, în baie unde îmi arunc căpruiul ochilor în oglindă… acelaşi eu… mai bătrân cu o zi. Încep mecanic să-mi spăl dinţii, timp în care întrebări ciudate îmi bântuie mintea adormită. Înainte de căderea în hău, Adam şi Eva, bineînţeles, se spălau pe dinţi? Cu ce se spălau? Sau poate că înainte ca dinţii Evei să guste păcatul, omul era prevăzut ca din cerul gurii să picure în fiecare dimineaţă pastă de dinţi cu aromă de mentă!

Îmi revin din întrebări, şi-mi torturez faţa cu apă rece ce are menirea de a-mi alunga ultimele firicele de somn ascunse pe sub pleoape.

Ce v-am povestit mai sus e de fapt pantomima ce o jucăm fiecare dintre noi pe scena dimineţii, diferenţa făcând-o doar ora la care începem să jucăm… pentru că, să nu-mi spună cineva că are ca hobby trezitul de dimineaţa… Nu cred.

În culisele scenei, însă, se petrece ceva ce nu are gust de mentă. Înainte de-a ne lăsa noi prima amprentă a tălpii pe podea, are loc un război, război ce a început cu mult înainte de primul război mondial şi va dura până când acest trup va fi îmbălsămat cu formol.

La marginea patului, oferind mâna pentru călăuzire, stau Firescu şi Duhulescu, amândoi cu mâinile întinse aşteptând decizia. Scopul lor este de a te lua de mână dis de dimineaţă şi de aţi fi călăuză şi ghid toată ziua.

Firescu, delegat din partea Firii Pământeşti, îţi promite că dacă-i vei da mâna ai toată şansa să-ţi dezmierzi „eul” pe acest pământ. Îţi şopteşte la ureche şi te îndeamnă să nu te laşi la fratele Adamiţă, diaconul, care te-a jignit enorm ultima duminică nepunându-te la un îndemn, să te vadă fraţii, mai ales că ai fost şi musafir în biserică… „Se-ntoarce roata” şopti Firescu. Tot el îţi îndreaptă privirea doar pe orizontală. Cu el de mână vezi doar case cu mansarde, maşini de maşini, dolari şi euroi, frigidere cât mai mari, vezi ce-a realizat vecinu’ şi tu nu, îl vezi pe Băsescu, Bush, Bin-Laden, televizor cu plasmă.

Cealaltă mână întinsă e a lui Duhulescu, delegat din partea Duhului Sfânt. El îţi şopteşte la cealaltă ureche cuvinte măreţe cum ar fi: iertare, iubire, smerenie, libertate. El te îndeamnă să-l ierţi şi să-l iubeşti pe fratele Adamiţă care a scăpat, din neatenţie, biletul trimis de tine, sub amvon, şi-ţi mai spune că smerenia se vede şi din bancă. El îţi îndreaptă ochii în sus, pe verticală, spre cer, mereu spre cer, e mult mai sigur decât mingea de pământ plutitoare în univers pe care te plimbi cel mult 80 de ani. Cu El Îl vezi pe El şi nimic nu-i mai măreţ.

Alegeţi Duhulescu! Promite cerul… Şi se ţine de cuvânt.


P.S.

1. Daca nu dau nas in nas dimineata cu Diavolul, atunci inseamna ca merg in aceeasi directie cu el.

2. Pentru a face faţă Firescului se recomandă un ceai de Psalmi băut pe stomacul gol în zorii zilei!


Advertisements

One thought on “Firescu vs. DuHulescu

  1. atat de adevarat…cred k fiecare crestin duce o lupta stransa dimineata devreme..mai ales dak e o ora cruda;))..sunt atatea lucruri..ingrijorari..lucruri de facut…dar nimic mai important decat sa-ti incepi dimineata cu Dzeu…si totusi exista si acea lupta..sa ne ajute Dzeu sa faceam mereu alegerea corecta..:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s