Un „program” neobişnuit

Marcu 1:23-26 „În sinagoga lor era un om, care avea un duh necurat. El a început să strige: ,,Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Te ştiu cine eşti: Eşti Sfântul lui Dumnezeu!” Isus l-a certat, şi i-a zis: ,,Taci, şi ieşi afară din omul acesta!”. Şi duhul necurat a ieşit din el, scuturându-l cu putere, şi scoţând un strigăt mare.”

Nimic nu prevedea dezastrul. Trecuse ora de rugăciune şi oamenii se simţeau deja mai vioi după ce făcuseră şase genoflexiuni, „aplecări pe genunchi” sau temenele. Trecuse şi studiul biblic şi cele două cântări de cor, două de fanfară, cântase şi Pamela cu Rebeca, recitase Carmen… Săculeţii de colectă se plimbaseră prin sală şi poposiseră obosiţi şi aproape goi sub amvon.

Mai urma să predice un învăţător tânăr din Nazareth, în cele douăzeci de minute câte mai rămăseseră, până când toată biserica avea să se urce în viteză în maşinile aliniate de-a lungul străzii şi să parcheze lângă sarmalele aferente.

În douăzeci de minute s-au întâmplat însă nişte lucruri ce aveau să fie discutate după aceea doi ani. În timpul predicii, unul dintre membrii serioşi ai bisericii începuse să se manifeste bizar şi zgomotos şi aruncându-se pe burtă şi pe pereţi, începuse să urle de nici zdravenii uşieri nu l-au putut rezolva. Fiul dulgherului poruncise demonilor din el, să iasă afară, şi au plecat din biserică înjurând, lăsându-l pe om sleit şi sănătos, dar tulburând tihna unui program obişnuit…

Omul era în biserică nu la spitalul de nebuni. Suntem obişnuiţi ca locul îndrăciţilor să fie în locul cu cămăşi cu mâneci la spate. Dar aceasta e partea vizibilă şi de aceea mult mai slabă a lucrării demonice.

Satana nu se cuibăreşte numai în oamenii pe care-i vedem tăindu-se cu lama, el stă liniştit în oameni la costum şi cravată sau fără, ascunzându-se sub baticuri de naylon pentru că omul care nu-i stăpân pe sine e ca o cetate surpată şi fără garduri. Când ai băgat o ţigară în gură e un simplu păcat, ca o minciună, ca un film murdar văzut, ca o bârfă, ca un leuţ furat, ca un pahar de băutură şi alte multe altele, dar când nu te poţi lăsa de ale şi te macină şi te rod şi când devin obsesii şi nu poţi fără ele, pentru că Satana n-are jug ca şi Hristos, el are lesă, zgardă, atunci sigur e vorba de posesiune demonică. Şi pentru că ai pierdut lupta ţi-ai pus o mască cu care poţi veni în biserică şi poţi să cânţi la cor şi poţi predica şi poţi plânge şi te ruga pentru că Satana te lasă să faci aceste lucruri de la 900 la 1200, adică lasă lesa mai liberă, dar seara te munceşte iarăşi pentru că nu-s două persoane în tine, ci una singură, dar aceea nu-i stăpână pe ea însuşi şi nici Hristos nu-i stăpân… (va urma)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s