Fără raţiune, din râs nu mai rămâne decât maimuţăreala

Creştinismul este prea ades identificat de intelectualii “luminaţi” cu o religie a cenuşiului lăcrămos, cu o filosofie mohorâtă sufocată de culpabilitate, scârba de lume si teama de iad. De asemenea, există destui creştini care înţeleg să-şi exprime evlavia adoptând glasul stins, căutătura pleoştită şi care, citind mereu pasaje din Scriptură şi din sfinţii părinţi, recomandă indispoziţia ca virtute cardinală. Râsul neruşinat, al trivialităţii, al deriziunii lumeşti nu poate compromite şi anula, cu neantul lui, marea temă a bucuriei creştine. Marii duşmani ai celui care îşi caută mântuirea sunt acedia şi disperarea. Împotriva lor, umorul este o unealta perfectă, dacă este supravegheat de o inima dreaptă şi cuviincioasă. În definitiv, adevăratul creştin se distinge tocmai prin capacitatea de a râde de lucruri de care îndeobşte, nu râde nimeni: moartea şi demonul”

Andrei Pleşu

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s