Un „program” neobisnuit (2)

– continuare –

Marcu 1:27,28 „Toţi au rămas înmărmuriţi, aşa că se întrebau unii pe alţii: ,,Ce este aceasta? O învăţătură nouă! El porunceşte ca un stăpân chiar şi duhurilor necurate, şi ele Îl ascultă!” Şi îndată I s-a dus vestea în toate împrejurimile Galileii”.

Când omul acela a început să urle, Hristos n-a părăsit revoltat Sinagoga pentru că, indiferent câte uscături sunt în Casa Domnului, nu trebuie s-o părăseşti pentru că alţii nu-s pe cale. Trăieşte tu o viaţă sfântă…

Isus n-a dat afară omul, ci doar pe draci, păstrând omul în Sinagogă. Slăbiciunea noastră de azi constă în faptul că dăm afară dracii cu om cu tot pentru că aşa-i mai comod.

Duminica se încheie trist…

Demonii din om L-au recunoscut imediat pe Hristos. Ucenicilor le-a trebuit vreo trei ani. O altă durere e că în ziua aceea, în Sinagogă, Isus i-a învăţat, a eliberat un om din lesa Satanei, evenimentul a fost mediatizat, oamenii au fost uimiţi, dar nicăieri în textul de faţă nu scrie că oamenii s-au pocăit pentru că, aşa cum scriam zilele trecute, oamenii sunt mai interesaţi de spectacolul religios decât de angajamentul religios.

Va trebui să nu ne mai fie frică de programe ce ies din decor pentru că nu poţi cânta din toţi rărunchii „Lăsaţi Duhul Sfânt să lucreze” cu ochii pe ceas, fanfară şi biletele cu îndemnuri şi dorinţe de băgat în seamă. Dumnezeu vrea să facă lucruri neobişnuite cu condiţia să fie lăsat pentru că aşa cum e în cer să fie şi pe pământ, şi nu invers. Oamenii au probleme reale şi care nu pot fi rezolvate decât spiritual. Dracii au ascultat în Sinagogă sute de predici, dar au stat liniştiţi pentru că nu erau predici, ci bla-bla-uri.

Abia când a predicat Hristos prin puterea Duhului Sfânt, forţa Cuvântului i-a zdrobit. Atât trebuie să facem. Să predicăm Cuvântul cel viu şi să lăsăm ca Duhul Sfânt să ne surprindă…

Advertisements

Un „program” neobişnuit

Marcu 1:23-26 „În sinagoga lor era un om, care avea un duh necurat. El a început să strige: ,,Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Te ştiu cine eşti: Eşti Sfântul lui Dumnezeu!” Isus l-a certat, şi i-a zis: ,,Taci, şi ieşi afară din omul acesta!”. Şi duhul necurat a ieşit din el, scuturându-l cu putere, şi scoţând un strigăt mare.”

Nimic nu prevedea dezastrul. Trecuse ora de rugăciune şi oamenii se simţeau deja mai vioi după ce făcuseră şase genoflexiuni, „aplecări pe genunchi” sau temenele. Trecuse şi studiul biblic şi cele două cântări de cor, două de fanfară, cântase şi Pamela cu Rebeca, recitase Carmen… Săculeţii de colectă se plimbaseră prin sală şi poposiseră obosiţi şi aproape goi sub amvon.

Mai urma să predice un învăţător tânăr din Nazareth, în cele douăzeci de minute câte mai rămăseseră, până când toată biserica avea să se urce în viteză în maşinile aliniate de-a lungul străzii şi să parcheze lângă sarmalele aferente.

În douăzeci de minute s-au întâmplat însă nişte lucruri ce aveau să fie discutate după aceea doi ani. În timpul predicii, unul dintre membrii serioşi ai bisericii începuse să se manifeste bizar şi zgomotos şi aruncându-se pe burtă şi pe pereţi, începuse să urle de nici zdravenii uşieri nu l-au putut rezolva. Fiul dulgherului poruncise demonilor din el, să iasă afară, şi au plecat din biserică înjurând, lăsându-l pe om sleit şi sănătos, dar tulburând tihna unui program obişnuit…

Omul era în biserică nu la spitalul de nebuni. Suntem obişnuiţi ca locul îndrăciţilor să fie în locul cu cămăşi cu mâneci la spate. Dar aceasta e partea vizibilă şi de aceea mult mai slabă a lucrării demonice.

Satana nu se cuibăreşte numai în oamenii pe care-i vedem tăindu-se cu lama, el stă liniştit în oameni la costum şi cravată sau fără, ascunzându-se sub baticuri de naylon pentru că omul care nu-i stăpân pe sine e ca o cetate surpată şi fără garduri. Când ai băgat o ţigară în gură e un simplu păcat, ca o minciună, ca un film murdar văzut, ca o bârfă, ca un leuţ furat, ca un pahar de băutură şi alte multe altele, dar când nu te poţi lăsa de ale şi te macină şi te rod şi când devin obsesii şi nu poţi fără ele, pentru că Satana n-are jug ca şi Hristos, el are lesă, zgardă, atunci sigur e vorba de posesiune demonică. Şi pentru că ai pierdut lupta ţi-ai pus o mască cu care poţi veni în biserică şi poţi să cânţi la cor şi poţi predica şi poţi plânge şi te ruga pentru că Satana te lasă să faci aceste lucruri de la 900 la 1200, adică lasă lesa mai liberă, dar seara te munceşte iarăşi pentru că nu-s două persoane în tine, ci una singură, dar aceea nu-i stăpână pe ea însuşi şi nici Hristos nu-i stăpân… (va urma)

Fără raţiune, din râs nu mai rămâne decât maimuţăreala

Creştinismul este prea ades identificat de intelectualii “luminaţi” cu o religie a cenuşiului lăcrămos, cu o filosofie mohorâtă sufocată de culpabilitate, scârba de lume si teama de iad. De asemenea, există destui creştini care înţeleg să-şi exprime evlavia adoptând glasul stins, căutătura pleoştită şi care, citind mereu pasaje din Scriptură şi din sfinţii părinţi, recomandă indispoziţia ca virtute cardinală. Râsul neruşinat, al trivialităţii, al deriziunii lumeşti nu poate compromite şi anula, cu neantul lui, marea temă a bucuriei creştine. Marii duşmani ai celui care îşi caută mântuirea sunt acedia şi disperarea. Împotriva lor, umorul este o unealta perfectă, dacă este supravegheat de o inima dreaptă şi cuviincioasă. În definitiv, adevăratul creştin se distinge tocmai prin capacitatea de a râde de lucruri de care îndeobşte, nu râde nimeni: moartea şi demonul”

Andrei Pleşu

Ce nume i-ai da copilului tau nenascut ?

Reporter:

Ce nume i-ai da copilului tau, primului tau copil, pe care l-ai avortat?
Doamna I.S.:

M-am gandit de nenumarate ori,.…, aici mi-ai atins un punct, cum sa zic, un domeniu in care nu sunt pe deplin vindecata… Mi-e dor de el, nu stiu ce era, daca era fetita sau baiat… Ma gandesc la copiii mei cu durere… si ma intreb oare daca ne-am intalni acum cu ei, ce mi-ar spune, oare ar putea sa ma ierte pentru ceea ce am facut – pentru faptul ca pe unul l-am lasat sa cada in scoica de la WC si sa mearga pe canalul ala, in mizeria aia, nu stiu, pe celalalt l-am lasat sa-l macelareasca doctorul, sa-l taie in bucati si sa-l scoata afara, iar pe celalalt sa-l aspire… cat de cumplit, cat de dureros a fost pentru ei lucrul asta… si sufleteste faptul ca au fost despartiti de mama lor intr-un…intr-un mod atat de barbar, si durerea fizica pe care au simtit-o… desi m-am iertat pe mine si stiu ca Dumnezeu m-a iertat, NU pot sa uit ce dureri am pricinuit… iar de numele lor la fel, nu pot sa vorbesc – si asta mi-e greu.
Daca as putea macar sa le pun niste nume, sa ma gandesc la ei ca la niste… ca la cineva…oricum ma gandesc la ei ca la niste fiinte, dar, asa cum spun acum Tomy, Iulia, Maia si David, as vrea sa le spun si lor cumva si sa ma rog pentru ei, dar nu pot…
…la un moment dat am simtit nevoia sa ma duc la baie si… am simtit senzatia de screamat si… m-am trezit efectiv ca… a iesit copilul… Deci, a fost cumplit… chiar daca ma simt iertata si eliberata de cosmarul asta, imaginea asta n-am sa pot s-o uit niciodata. Nu mi-a venit sa cred ca este adevarat ceea ce vad – ERA UN COPIL. Un copil cu tot ceea ce avea nevoie: maini, picioruse, cap, ochi, nas, gura, totul era acolo, si… in balansul lui, cum era atarnat de ombilic, cu capul in jos si mainile si le-a ridicat totusi, deci fiind cu capul in jos a… a putut sa-si duca mainile la ochisori, ca si cand ar fi plans, ca si cand ar fi vrut sa-si stearga lacrimile sau sa-si acopere ochii, sa nu vada ce-l asteapta…
Sentimentul meu atunci a fost ca-mi vine sa-l iau in mainile mele, sa-l… sa-l pun la loc si sa… sa las sa continue viata… am…am urlat cu disperare, am fost …nu va pot spune, ca int-un cosmar, AM TRAIT UN COsMAR.

Rep.:

In secolul XX, peste 273.000.000 de oameni au murit datorita avortului. Numarul acestor copii avortati depaseste de cateva ori numarul persoanelor ucise in cele 2 razboaie mondiale. Am stat de vorba cu d-l Prof. Dr. Ioan Munteanu, membru al Academiei de stiinte Medicale din Romania, directorul Spitalului de Obstetrica-Ginecologie “Bega”, despre tehnica si procedeele de realizare a avortului.

Prof. Dr. Ioan Munteanu:

Sunt mai multe procedee, se realizeaza prin 2 in special: prin aspiratie, adica uterul este deschis printr-o tehnica mecanica, in interiorul uterului se introduce o tija a unui aspirator de constructie speciala pentru avort si se face aspiratia embrionului, placentei, etc. Aceasta tehnica consideram noi si nu numai noi, este cea mai putin agresiva, adica lasa cele mai putine sechele. Cealalta varianta – a chiuretajului – deci tot deschiderea cavitatii uterine si extragerea embrionului prin chiuretaj, este o tehnica mult mai dura, abraziva, si care este cam abandonata acum.

Drd. Beniamin Faragau:

Sunt indiscutabil mai putine femei, mult mai putine mame care ar infige cu propria lor mana pumnalul in inima copiilor lor, sau care ar privi cu nepasare pe altii facand lucrul acesta, indiferent cat timp ar avea sau ce varsta ar avea copilul respectiv, decat cele care accepta sau cer ca medicul sa infiga tubul unui aspirator in craniul copilului din pantecele lor, pentru a-i absorbi creierul si pentru a-i imploda astfel cutia craniana, facand avortul mai putin dureros. Dar oare care este diferenta intre o situatie sau alta? Diferenta este desigur in felul in care gandim viata, in paradigma cu care operam. “Orice filozofie isi gaseste exprimarea deplina abia in secolul urmator” afirma Dr.Noebel la o conferinta a educatorilor crestini din Romania. In sistemul pe care si l-a alcatuit pentru a analiza cauza care a dus la uciderea a peste 273.000.000 de oameni in secolul XX, el a afirmat ca in spatele acestei crime, ar putea sa existe gandirea a 6 oameni: Karl Marx, Charles Drawin, Julius Belhausen, Friedrich Nietzsche, Wilhelm Wundt si Sigismund Freud. “Acesti 6 ganditori a continuat Dr.Noebel, au influentat 4 adolescenti ai vremii respective: pe Mussollini, pe Hitler, pe Stalin si pe Margaret Sangler, ultima dintre ei fiind o adolescenta. Primii 3 sunt responsabili de majoritatea crimelor savarsite in secolul XX. Dar adolescenta de altadata, a carei gandire a ajuns sa stea la baza planning-ului familial, adica la baza controlului nasterilor, este responsabila nu numai de mult mai multe omoruri decat cei 3 pusi laolalta, dar implicatiile gandirii ei continua sa secere mii si milioane de vieti, care inca nu au vazut lumina zilei, dupa ce primii 3 au iesit de mult de pe scena istoriei.” In pagina Web, scoasa de Baptist for Life, se incearca raspunsul la intrebarea: cate avorturi se fac anual in lume? Dupa datele furnizate de Allen Guttamcher Institute, aproximativ 22.000.000 de avorturi legale au fost raportate doar in anul 1987. Se estimeaza ca intre 4 – 5.000.000 nu au fost raportate, ceea ce inseamna ca au fost facute doar in anul 1987 intre 26 – 31.000.000 de avorturi. Adaugati la aceasta numarul estimat de 10 – 22.000.000 de avorturi clandestine si cifra totala este intre 36 si 55.000.000 de avorturi anual.

Dana:

Lunile au trecut, o colega de-a mea aproximativ de aceeasi varsta cu mine imi spune peste 3 luni: “stii ca bebelusul meu incepe sa joace fotbal?”. Da…in gandul meu – nimeni nu stia de acel avort – si-al meu ar fi trebuit sa joace, dar al meu este cine stie pe unde, pentru ca eu am ales sa ma despart de el. si…cand vedeam bebelusi pe strada sau femei gravide, ma trezeam plangand… Deci este un sentiment cumplit sa stii ca si tu ai fi avut, ai fi putut sa ai si pur si simplu tu l-ai ucis, pentru ca la urma urmei nimeni nu este vinovat de moartea copilului tau decat tu, pentruca nimeni nu ti l-ar fi scos cu forta daca tu nu ai acceptat asta.
In perioada dupa avort si inainte de a aparea urmatoarea sarcina, a fost cumplit. Ma simteam vinovata, imi era scarba de mine, nu ma recunosteam de ceea ce am fost in stare sa fac.

Rep.:

Doamna cu care am stat de vorba, urma sa faca avort peste 3 zile. De ce vreti sa faceti avort?

Doamna A:

Din cauza situatiei financiare si plus de asta, locuiesc singura, in chirie, fara parinti, parintii…deci nu m-ai am nici o legatura cu ei…presupun ca daca o sa fac avortul, deci mai am o sansa cu el si plus de asta, deci n-am…nu pot sa intretin un copil singura.

Rep.:

Familia Macelaru Maria si Dorel au 10 copii. Cel mai mic dintre ei este in varsta de 19 ani.

Dorel Macelaru:

Oricui ii sta in fata un mare semn de intrebare: ce sa faca? Sa mai lase un copil daca este o sarcina, sa nu-l mai lase…eu il sfatuiesc si doresc sa-si puna toata increderea in Dumnezeu si sa-I multumeasca pentru darul pe care Dumnezeu vrea sa i-l faca.

Maria Macelaru:

Ma gandesc acum, in timp ce vorbea sotul, ce s-ar fi intamplat daca as fi hotarat sa nu mai numai 1 copil sau 2. Unde as fi fost cu cei de care ma mandresc astazi? Ma gandesc chiar la al 10-lea, la Cristian, care a indraznit sa ia viata in piept – oferindu-i-se o bursa in America, fiind foarte bun instrumentist, s-a dus acolo, intre straini, nu cunostea pe nimeni absolut, nici o ruda, nici un sprijin, si Dumnezeu, numai prin increderea in Dumnezeu poate trai, a primit bursa cu toate drepturile depline. Nu numai atat, orice concurs l-a dat acolo a reusit, a luat locul I.
Chiar alaltaieri am primit o scrisoare de la el si ne-a spus: “Mamico, in perioada de vara sunt aici la o orchestra unde suntem si profesori si elevi si am dat un concurs si Dumnezeu mi-a ajutat sa iau postul de concert-maistru. si gandeste-te asa cam cum ma simt ca in spatele meu sunt vreo 8 profesori care canta. in spatele meu!” Dar Dumnezeu l-a ajutat sa ia el acel post, pentruca il binecuvanteaza.

Ce spune Biblia despre aparitia unei noi fiinte umane?
“Tu mi-ai intocmit rarunchii, Tu m-ai tesut in pantecele mamei mele:
Te laud ca sunt o faptura asa de minunata.

Minunate sunt lucrarile Tale,
si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

Trupul meu nu era ascuns de Tine,
cand am fost facut intr-un loc tainic,
tesut in chip ciudat, ca in adancimile pamantului.

Cand nu eram decat un plod fara chip,

ochii Tai ma vedeau;

si in cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite,
mai inainte de a fi fost vreuna din ele.

Cat de nepatrunse mi se par gandurile Tale, Dumnezeule,
si cat de mare este numarul lor!

Dr. Corneliu Civig:

La urma urmei, eu nici nu o consider o manevra medicala. Mie mi se pare aceasta manevra ca fiind nemedicala, pentruca este iMPOTRIVA VIEtII, nemaivorbind de faptul ca este un atentat impotriva vietii. Si a vietii nu in sine, ci impotriva manifestarii vietii, a desfasurarii ei, a devenirii ei. Pentruca, de fapt, ATUNCI CaND NOI UCIDEM O FIINta UMANa iN ACEST STADIU DE iNCEPUT, ESTE CA sI CaND AM UCIDE-O LA VaRSTA DE 40 DE ANI, pentruca din punct de vedere a potentialitatii, ea exista in totalitate de la inceput si bine facuta. Pentru un aspect, justitia nu ne pedepseste si se considera treaba foarte fireasca si normala, in situatia actuala, iar pentru celalalt aspect, se capata ani grei de inchisoare.

Prof. Dr. Iosif Ton:

Ceea ce este distinctiv la credinciosii baptisti si in general la credinciosii evanghelici, este ca noi ne scoatem crezul nostru in intregime din Sfanta Scriptura. si in problema avortului, noi punem intrebarea: “Ce zice Dumnezeu in Sfanta Scriptura?” Si lucrul cel mai important pe care trebuie sa-l intelegem, este ca atunci cand este conceput un om nou, in pantecele mamei lui, Dumnezeu il considera om, din momentul acela al conceptiei. Asadar, Cuvantul lui Dumnezeu ne spune ca Dumnezeu participa direct la crearea fiecarei noi fiinte umane, si asta o face din momentul conceptiei, de atunci omul acela este facut de Dumnezeu si destinat de Dumnezeu. Este absolut clar din Sfanta Scriptura ca AVORTUL ESTE O OMUCIDERE, pentruca este un om in pantecele mamei lui, pe care deja l-a creat Dumnezeu dupa chipul Sau, si Dumnezeu ne interzice sa ucidem, sa luam o viata umana. Ma indrept insa acum cu toata dragostea si din partea lui Dumnezeu, catre femeile care au avut nefericitul gand si au facut un avort. Nu vreau sa ramana condamnate, nu vreau sa ramana urmarite de cuvintele pe care le-am spus, ci dimpotriva.

Vreau sa va aduc un cuvant de mantuire, un cuvant de anunt al vestii bune – ca mai este salvare, mai este redresare, mai este speranta, mai este viata si dupa avort. Iata cum: in Evanghelia dupa Ioan, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu intrupat ne spune ca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, adica pe fiecare om, incat l-a dat pe singurul lui Fiu sa moara in locul nostru, pentruca orice om sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica, daca crede in Domnul Isus.
Stiu ca sunt femei care acum sunt bantuite de remuscari groaznice, sunt bantuite de imaginea copiilor pe care i-au ucis, sunt tulburate de gandul acesta si urmarite de gandul acesta. Vreau sa va spun ca Domnul Isus Cristos a murit si pentru pacatul acesta, pentruca El a murit pentru toate pacatele. si ni se garanteaza in Noul Testament, in Sfanta Scriptura, ca sangele Domnului Isus ne curateste de orice pacat, sangele Domnului Isus spala si pacatul avortului.

PENTRU FIECARE FEMEIE ESTE ACEST NOU iNCEPUT, PENTRU FIECARE FEMEIE CARE A PACATUIT.

Doamna G.M.:
Imi cer iertare in primul rand inaintea lui Dumnezeu si lui Isus Cristos pentru cele 2 fiinte care nu le-am dat viata si sper ca de acum incolo inima mea sa fie usurata. A fost totusi o avertizare ca eu, odata, am facut un pacat si nu mi l-am marturisit. Multumesc lui Dumnezeu pentruca acum s-a ivit clipa ca sa-l pot marturisi si nu mi-e rusine daca oricine ar auzi, marturisesc cu inima curata, si rog ca bunul Dumnezeu sa ma ierte. In cli
pele astea daca ma gandesc ca a fost scos bucatica cu bucatica…cred ca este ceva groaznic. intr-adevar ca era mic, dar era totusi… O inima avea acolo, avea doi ochisori, o gurita care probabil voia sa spuna: “MAMA, TE IUBESC !”.

Fetita F.A., 3 anisori:

De ce? De ce? Mami, mami, mami, mami, te iubesc!
Asta-i mama mea? Mami, asta-i mama mea?
Asta-i mama mea? Nu-i mama mea…
Mami, mami, veau, veau, veau sa…sa ma duci in Pa’cul Copiilor. Acolo n-am fost, in Pa’cul Copiilor!

………………………………………………….
Mami, te iubesc
Maaami, te iubesc
Mami, te iubesc
TE IUBESC,
Te iubesc,
Mami te iubesc,
Te iubesc,
Mami te iubesc,
Mami te…
Mami te iubesc,

Mami te iubesc,
MAMIIIIiiiii……….

De ce se sting luminile in discoteci ?

Iata inca o regula: Nici o rusine nu poate fi atat de puternica, incat sa nu poata fi biruita. *

Fiecare epoca a insemnat o lupta impotriva a ceva. Renasterea a luptat pentru restaurarea omului, epoca moderna pentru instaurarea democratiei s.a.m.d. Dar cea mai interesanta este lupta care se duce astazi. Ultima lupta a omenirii, poate pare ciudat, este lupta cu rusinea.

Teoria lui Freud despre complexe, pe care acesta a lansat-o in secolul trecut, a umplut imediat mintile multora, de multe ori fara stirea si fara voia lor. Nu stiu in ce masura a reusit Freud sa ne vindece de aceste complexe, cert este ca el a reusit sa creeze un complex nou cu care a infectat secolul XX – complexul Freud.

In ce consta acest complex al lui Freud ? El consta in cautarea si gasirea obsedanta a unor pricini eliberatoare, cum ar veni, a unor complexe. Freud n-a facut decat sa preia nevinovata constatare a lui Budha: Viata este suferinta, pentru orice suferinta exista o cauza. Insa Freud merge mai departe, el anexeaza si cauzele acestei suferinte, din punctul lui de vedere, desigur.

Cauzele suferintei lui Freud sunt putin neobisnuite, cu toate acestea ele au reusit, in foarte scurt timp, sa devina niste cauze comune. Una din ele este dorinta baiatului de a se culca cu propria mama si a fetei cu tatal (?) – complexul lui Oedip, iar cealalta e rusinea care provine din sentimentul de inferioritate pe care il avem din cauza unor nereusite anterioare.

Obsesia reusitei in viata pare sa fi gasit in vremea noastra o rezolvare atat de simpla: persevereaza, impune-te ! Cum vrei sa te respecte altii, daca tu insuti nu te respecti ? Invinge-ti timiditatea, cauza tuturor nereusitelor.

Psihologii moderni ofera o multime de metode de a scapa de timiditate, aceasta a devenit o preocupare centrala a pedagogiei scolare si a familiilor tinere. Totul pentru a cultiva personalitatea copilului, pentru a scapa de frustrarea “comunista” !

Insa a ucide in tine sentimentul rusinii inca nu inseamna ca tu insuti nu vei mai savarsi fapte de rusine. Penibilul rezulta tocmai din seninatatea cu care cineva face lucruri jenante, convins ca face ceva bun. Dimpotriva, noi avem nevoie de sentimentul rusinii pentru a evita sa ne facem de ras in fata celorlalti. Rusinea este chezasia demnitatii noastre.

Este curios cum tanarul “sociabil”, care inainte de a se prezenta trebuie sa spuna o gluma de care rade singur, a inlocuit idealul nobilului tacut si sobru. Acesti bufoni ai vremurilor noastre, tinerii descurcareti, care vand tigari la bucata sau fac vreo alta afacere micuta, ii fascineaza in mod curios pe inghititorii de seriale ieftine. Ce simpatici sunt ei cand nu-si pot aminti cine a scris Faust sau spun ca Einstein a scris Sonata lunii. Si stiti ce-i face atatde atragatori ? Faptul ca nu se rusineaza deloc cand li se spune ca sunt prosti.

Eu nu incerc sa inlocuiesc acest ideal cu cel crestin, pentru ca vreau sa fiu citit pana la capat. Dar as propune sa ne intoarcem la grecii antici, care trezesc de obicei multa admiratie chiar si la cei care nu stiu nimic despre ei.

Sa luam cea mai buna varianta a barbatului timpurilor noastre: tanar, cu bani, conduce o afacere personala, unul din cei doi care se intalnesc in lift in reclamele la crema de ghete si se uita cu invidie la pantofii celuilalt. Unul din cei care, respectand recomandarile psihologului sau, incepe intotdeauna primul vorba. Acum sa vi-l inchipuiti pe acest barbat al vremurilor noastre nimerit in gradina lui Pitagora, unde incepatorii tac in primii trei ani. Se intelege ca barbatul nostru, la prima incercare de a se “pune in evidenta”, a fost alungat de pitagoreici ca un badaran.

Sa-l ducem, dar, pe acest barbat la taoisti, poate ca acolo il vor primi. Dar iata ca Lao Zi nici macar nu-si ridica ochii spre vorbaria noului venit, el stie ca tacand poti spune toate.

L-am dus pe urma la Confucius, dar si acesta, vazand cat pret pune acest strain pe luciul pantofilor sai, ii spune: “Intelept este cel care, fiind imbracat in zdrente, poate sa stea in adunarea celor imbracati in haine scumpe, fara sa se rusineze”. **

N-am sa continui aceasta calatorie, dar va asigur ca barbatul nostru nu va fi primit in nici una din traditiile popoarelor lumii. Acest ideal este un produs al secolului nostru, care la noi a ajuns abia de zece ani. Un produs al unui continent lipsit de traditie, lipsit de religie si de cultura, continentul hamburgerilor.

Reclamele pe care le vedem pe strada, in ziare si la televizor, toate te indeamna sa fii primul, sa fii cel mai bun. Sigur ca indata apare intrebarea: cum sa fie toti “primul” ? In traditiile tuturor popoarelor pentru a deveni “primul” e nevoie de multa osteneala, trebuie sa te umpli de virtuti. Acum insa e mult mai simplu. Vrei sa fii primul ? Nici o problema, cumpara bateriile DURACELL si fumeaza KENT, dar, daca nu-ti ajung banii, cel putin uita-te la una din emisiunile PRO TV, toate iti vor spune ca esti primul !

Noua, romanilor, aceasta psihologie ne este foarte bine cunoscuta de la tigancile din strada. Numai acestea, pentru a te capta, incep sa-ti “ghiceasca” tot felul de blonde care se tin de tine, ca ai multi dusmani si ca o sa-ti vina niste bani din strainatate. Numai ca, daca refuzi sa le dai bani, indata devii “cioara borata” sau alt animal putin simpatic.

Toate aceste laude ale timpului nostru noi le primim numai daca cumparam produsul caruia i se face reclama, altminteri, ramanem aceeasi romani nespalati care am fost pana la instalarea PRO TV-ului. Sigur ca este o trauma psihologica foarte puternica.

Esti gras ? Bea FANTA si toate fetele se vor indragosti de tine ! Esti pipernicit si colegii de clasa iti dau bobarnaci cand te vad ? Nu-i nimic, da-te cu after shave GILLETE “pentru barbati puternici” ! Esti o fire enervanta si de aceea nu ai nici un prieten ? Incearca “sensul adevaratei prietenii” cumparand un pachet de tigari ROYALE.

Acum, va propun sa intelegem de unde aceasta lupta cu “timiditatea” si cu reziduurile “comuniste” in noile programe scolare si in tot ce vedem si auzim. Cum altfel s-ar fi putut vinde unei femei normale din Romania cizmele acelea lungi, care noua ne aduc aminte de pescarii din delta, scumpe cat o vaca ? Sau cum s-ar fi vandut niste hamburgeri de plastilina la pretul pe care poti sa-ti cumperi un pui, daca nu s-ar fi afisat mai inainte panouri pe strada cu portretul unei tinere femei sub care scrie: “Eu sa spal si sa calc” ? “Eu sa ma multumesc cu putin ?” “Eu sa fiu devreme acasa ?”

Societatea de azi creste o generatie de cumparatori: cumparatori de haine, cumparatori de computere, cumparatori de carti, cumparatori de contraceptive. E nevoie de multa atentie pentru a nu ne transforma intr-un robot comercial, care cumpara fara discernamant lucruri de care nu are nevoie. Dar mai ales sa fim atenti sa nu platim pentru aceste lucruri de nimic cu propriile noastre virtuti, cu propria, adevarata noastra demnitate.

Pentru a-si vinde marfa, casele de moda si cosmetica au lansat complexul fetei fara prieten. Varsta de la care o copila trebuie sa simta acest complex scade in raport cu setea de bani a producatorilor, asa incat, fara exagerare, il poti gasi si la fetitele de gradinita, desi, spun unii, intr-o forma nevinovata. Aceste marfuri s-ar fi vandut in proportie mica, ma refer in special la lenjeria intima, ciorapi, bluzite, fustite, fiind, clar, niste unelte de specialitate, insa, o data cu lansarea acestui complex al fetei fara prieten, ele se vand bine si in randurile copilelor care inca mai au de sustinut examenul de capacitate.

Deoarece, la aceasta varsta, e normal ca fetele sa nu dispuna de atata banet (desi unele, ce-i drept, il dobandesc singure, folosind cu indemanare uneltele pomenite mai sus), s-a inventat un complex si pentru parintii care sar cu banul, complexul parintilor incuiati la minte. De obicei, acestia sunt niste parinti rai, care nu-si lasa propriii copii sa-si traiasca viata.

Dar cel mai interesant este cand vanzatorii de marfuri stranii tin predici religioase. Aceste predici ajung la inima tuturor tinerilor mai degraba decat cele ale Apostolului Pavel: “Dumnezeu ne-a creat atat de minunati, El ne-a facut barbat si femeie si a sadit in noi atractia unii catre altii. El ne-a poruncit sa ne iubim – Dumnezeu Insusi este Dragoste ! lubiti-va, dar, cat sunteti tineri, cumparand prezervativele cutare si contraceptivele cutare. Si, ca dragostea voastra sa nu se stinga niciodata, cumpara-i iubitei tale aceasta trusa de machiaj. Incepe chiar acum, tineretea nu tine vesnic…”

De fapt, lucrurile stau putin altfel, firea ne-o spune. Desi pofta a biruit si a luat locul mintii, totusi ne dam seama ca nu-i chiar bine ceea ce facem. Altfel, de unde panica studentei careia i s-a spus, pe neprins de veste, ca i-au venit parintii si sunt pe coridor, iar in patul ei nestrans mai este cineva ? Dar si mai expresiva este rusinea de a se intalni fata cu parintii baiatului si invers. Daca nu-i nimic rau in ceea ce faceti, de ce va rusinati ? Cand a fost sa se savarseasca pacatul, pofta a alungat rusinea, iar cand vine timpul sa marturisim, rusinea se imbatoseaza.

PoetuI Esop, care nu reprezinta traditia Biblica, are o fabula extraordinara despre rusine: Zeus, cand facu oamenii, randui in fiecare felurite inclinatii, dar uita sa le daruie tocmai Rusinea. Si, nemaiavand pe unde sa o aseze, ii porunci sa intre prin dos. Rusinea se supara si se impotrivi. Dar Zeus isi sustinu cu tarie porunca si Rusinea zise: “Intru prin dos daca n-o sa intre si Eros prin acelasi loc; daca va intra el, eu voi iesi”. Din aceasta privinta, toti desfranatii sunt nerusinati (“Zeus si Rusinea”).

Intentionat am pomenit, si acum si mai sus, traditiile altor popoare si credinte, pentru a nu ma face un apologet nesuferit al crestinismului. Virtutile umane au fost si raman aceleasi in toate timpurile si la toate popoarele, ele sunt: modestia, blandetea, intelepciunea, dragostea, care niciodata nu cade. 1 Corinteni 13,8

Ceea ce ne calauzeste spre virtute, ca un fir al Ariadnei, este sentimentul rusinii, care, dupa parerea Sf. Parinti, este glasul Duhului Sfant din noi. Rusinea nu este prezenta la copii, atata timp cat acestia se afla in starea de inocenta fericita, care este dincolo de virtute. Ea apare insa o data cu primele miscari spre pacat, cand copilul afla ce este binele si raul.

Fetita care pana mai ieri iti sarea in brate cand te vedea, dupa ce a vazut un film cu triunghi rosu, roseste si devine foarte tacuta. Aceasta rusine este ceea ce o opreste sa ajunga la pacat, o data cu varsta, numai daca nu se va potrivi emisiunilor care o indeamna sa-si “invinga” timiditatea. Aceasta rusine ar fi salvat-o si de alte situatii jenante si, de ce nu, tragice, redand-o nevatamata viitoarei sale familii, copiilor si sotului. Rusinea femeii opreste rusinea, spunea unul din Parintii pustiei.

Rusinea este starea tutur oamenilor de dupa cadere. Atunci cand noi ne impotrivim rusinii, pentru a savarsi pacatul, noi ne impotrivim glasului lui Dumnezeu, care umbla in racoarea serii si striga: Adame, unde esti ? Geneza 3,9

Noi toti am mostenit aceasta fire, si cei care cred in Dumnezeu si cei care nu cred. Daca vreti, aceasta este o dovada ca Dumnezeu exista, ca Biblia este adevarata. Urmariti aceasta pe tinerii care vin din provincie la studii in orase. Minunati-va de timiditatea lor de care rad prezentatorii TV. Minunati-va de roseata din obraji atunci cand isi cumpara un pachet de tigari intr-un bar aglomerat. Minunati-va de modestia cu care stau pe tusa in discotecile barbare, asteptand sa vina un blues ca sa-si invite la dans fata de care s-au indragostit.

V-ati intrebat vreodata de ce se sting luminile in discoteci si de ce acesti tineri se rusineaza sa danseze ? V-ati intrebat de ce adolescentele se inc
hid in camera si se invata una pe alta acele miscari nefiresti ? V-ati intrebat de ce studentele din anul I nu se dau scoase din camera atunci cand isi vopsesc pentru prima oara parul sau isi schimba freza ? Poate pentru ca sunt inca niste biete copile, care n-ar fi facut asta niciodata, daca nu ar fi cerut-o timpul.

Tanarul traieste numaidecat acest conflict: pe de o parte, toti ii spun ca aceasta este bine, pe de alta, el simte o puternica impotrivire in adancul fiintei sale, pe care nu o poate explica. Glasul launtric ii spune ca e o neghiobie ca o multime de oameni sa se adune intr-o hala mare si sa se miste unul in fata altuia, pe de alta parte, asta-i provoaca placere. Atunci, pentru a le impaca pe amandoua, se sting luminile in discoteci, iar cei incepatori cu totul se ametesc cu vin ca sa alunge senzatia penibila. Ramane doar placerea aceea infricosatoare, goala.

Incepatorii savarsesc pacatul cu lumina stinsa. Ei nu numai ca se rusineaza unul de altui, dar, fara sa-nteleaga, se rusineaza de blandetea omniprezenta a Ziditorului. Obiceiul de a stinge lumina ni se trage de la Adam, acesta, indata dupa savarsirea pacatului, a fugit sa se ascunda la umbra unei tufe din Gradina Raiului. De atunci noi repetam gestul bietului Adam.


Lupta cu rusinea este lupta cu noi insine. Sa nu ne inchipuim ca daca ramanem fara un picior sau fara ochi ne numim handicapati, iar daca lasam sa ni se distruga unul din sentimentele de baza ale fiintei noastre ne vom numi atlanti. Tot handicapati ne vom numi, dar niste handicapati monstruosi, de care nu va mai vrea nimeni sa ingrijeasca.

Este infiorator ca aceasta lupta cu rusinea le reuseste celor care o poarta. Daca-mi ingaduiti sa ma exprim mai exact, celui care o poarta, adica diavolul. Da, este cu putinta sa invingem rusinea si o data cu ea orice urma a chipului lui Dumnezeu care este in noi. E nevoie, ce-i drept, de ceva efort, dar nu e imposibil. Noi avem puterea si libertatea de a ne transforma in niste monstri care isi sfarteca cu raceala propriii copii in numele unei absurde izbaviri de complexe.

Pentru cei care au capatat obiceiul de a lupta cu rusinea exista totusi o posibilitate de a si-l satisface. Luptati cu rusinea pe care o simtim atunci cand nu reusim sa parem ceea ce am fi vrut in fata celorlaiti, aceasta este o rusine pacatoasa, izvorata din mandrie. Luptati cu rusinea care ne vine atunci cand trebuie sa mergem la duhovnic sa ne marturisim pacatele de care nu ne-am rusinat cand le faceam. Luptati cu rusinea veninoasa care ne sufoca atunci cand trebuie sa spunem celuilalt: “iarta-ma, n-am avut dreptate”.

In rest, lasati rusinea sa va sopteasca cele ce aveti sa faceti, si asa veti scapa de rusine.

In ce priveste complexele, acestea sunt faptele si gandurile tainice care ne cresc pe fata si pe ochi, oricat nu ne-am lupta cu ele. Cum vrei sa n-ai complexe daca te masturbezi, te aprinzi de pofta cand vorbesti cu o fata, esti zgarcit si vrei sa pari mai mare decat esti ? Lasa-te de acestea si vei scapa de complexe. Fa faptele luminii, ca Lumina a venit in lume, dar oamenii au iubit intunericul mai mult decat Lumina, pentru ca faptele lor erau rele. Ca oricine face fapte rele uraste Lumina si nu vine la Lumina, pentru ca faptele lui sa nu se vada. Dar cel care lucreaza adevarul vine la Lumina, ca sa se arate faptele lui. Ioan 3, 19-20

Sa lepadam dar lucrurile intunericului si sa ne imbracam in armele luminii. Sa umblam cuviincios, ca ziua.Romani 13, 12-13

E cam greu, ce sa faci ?


Lumea toata se transforma intr-o discoteca cosmica. Luminile sunt stinse. Totul este gata. In intuneric, un glas cunoscut ne striga pe nume.

Hristos ca boala de nevindecat

Dacă lipseşte ceva vizibil creştinismului, lucrul acela se numeşte pasiune. Pasiunea aceea care te arde, care te scoate în stradă, care te face să cânţi, plângi, ţipi, să sari în sus de bucurie.

Pasiunea care te face să mori cu fiecare mort fără Dumnezeu, să te rogi cu fiecare celulă din trup, să aştepţi pe Hristos ca o mireasă cu urechea ciulită, aşteptând alaiul în poarta casei.

Dacă vrei entuziasm el nu trebuie căutat prin biserici pentru că nu e. Teologia noastră a făcut bucuria praf pentru că sfinţii care se bucură sunt eretici numai buni de puşi pe rug. Hristos iubeşte mutrele pocite, grave, schimonosite, ţepene, ridicole şi constipate. Bucuria e lumească şi poate de aceea nu va fi prezentă în iad, ci numai în rai.

Lipsa naşterii din nou însoţită de o religie găunoasă creează iar lipsă de pasiune, care se vede în felul în care cântăm, predicăm, ascultăm şi facem colecta. Dacă vrei pasiune du-te la un meci de fotbal, du-te la un concert rock pentru că acolo se pune suflet. Noi o folosim cu economie ca să ne ajungă până în necazul cel mare. Păcatul nu naşte oameni pasionali, ci nişte oameni de zăpadă tăcuţi privind cu ochi de cărbune la morcovul pus greşit în loc de nas.

Va trebui să reinventăm pocăinţa. Va trebui să-L reinventăm pe Hristos. Urmarea Lui, zicea Toma de Kempis, trebuie să fiu un foc mistuitor care te arde în cel mai frumos holocaust.

Montesquieu povestea despre un pastor care, după ce a făcut o febră zdravănă, a vorbit numai în versuri. Sănătatea i-ar fi ascuns talentul.

Faceţi duminică dimineaţa o rugăciune în biserici ca să ne ajute Dumnezeu să ne îmbolnăvim grav de Hristos. Să avem parte de o metastază cruntă a bucuriei şi pasiunii care să inoculeze în ceilalţi microbul urmării Celui ce ne vrea plini de Duh. Lăsaţi figurile grave pentru statui…