S – H – M – I – L – Y by Laura Jeanne Allen Hammond

“Bunicii mei erau casatoriti de mai bine de o jumatate de secol. Inca din momentul in care s-au intalnit pentru prima data, ei se jucau jocul lor personal si foarte special. Scopul acestui joc era sa scrie prescurtarea SHMILY undeva, unde sa il surprinda pe celalalt la descoperirea ei.

Prescurtarea era scrisa undeva in casa sau in jurul casei, iar cand unul o descoperea, trebuia sa o scrie si el in alt loc pentru a fi descoperita de celalalt. Ei o scriau chiar si in zahar sau in faina pentru a vedea cine va pregati urmatoarea mancare, scriau si pe geamurile aburite ale incaperilor.

SHMILY era scrisa pe oglinda din baie dupa fiecare dus. Odata bunica mea a desfacut o rola intreaga de hartie igienica pentru a scrie pe ultima bucatica prescurtarea. Locurile in care SHMILY aparea nu au fost epuizate niciodata. Biletele pe care era scrisa in graba prescurtarea se gaseau pe bordul masinii, pe scaun sau erau lipite pe volan. Aceste biletele mai erau infundate in papuci sau erau lasate sub perna.

SHMILY era gravat in praful care era pe pantofi sau in cenusa semineului. Aceasta prescurate secreta apartinea casei bunicilor mei la fel ca mobila. Mie mi-a trebuit foarte mult pana cand am inteles pe deplin acest joc al bunicilor. Eram prea sceptica pentru a crede in dragoste adevarata, o dragoste care este pe deplin curata si indelung rabdatoare. Dar niciodata nu am pus la indoiala relatia pe care o aveau bunicii mei.

Ei aveau o dragoste foarte stabila. Aceasta era mai mult decat un flirt ocazional, era un stil de viata. Relatia lor se baza pe un fel de afinitate si afectiune, care nu le poti gasi peste tot. Bunica si bunicul se tineau de mana ori de cate ori era posibil. Isi dadeau cate un pupic ori de cate ori se intalneau in bucatarioara lor. Fiecare finaliza propozitia inceputa de celalalt.

Bunica chiar mi-a soptit odata cat de dragut e bunicul si cat de bine arata. Inaintea fiecarei mese , se uitau multumiti unul la altul, isi multumeau unul altuia si se minunau de toate binecuvantarile: o familie binecuvantata, cat de bine le merge si ca se aveau unul pe altul.

Dar a aparut si un nor negru in viata bunicilor mei: bunica a avut cancer la san.

Boala a inceput in urma cu 10 ani . Ca intotdeauna, bunicul meu ii era alaturi. El i-a pregatit camera in asa fel incat sa se simta bine, sa aiba mult soare, chiar si atunci cand nu putea iesi afara. Dar cancerul i-a atacat din nou corpul. Cu ajutorul unui baston si sprijinita de bratul sigur al bunicului, ea mergea in fiecare duminica la biserica. Dar bunica era din ce in ce mai slabita, pana cand nu a mai putut deloc parasi casa. UN timp, bunicul a mers singur la serviciile divine si se ruga lui Dumnezeu sa se indure de sotia lui.

Si , intr-o zi, de ce ne temeam, s-a intamplat: bunica a plecat acasa. SHMILY era scris cu galben pe panglica mov a coroanei de la bunicul meu. Dupa ce au plecat toti cei prezenti, au mai ramas doar matusile, unchii, verisorii si verisoarele mele si alte neamuri, care s-au adunat toti, pentru ultima oara, in jurul bunicii.

Bunicul s-a apropiat de sicriu, a tras adanc aer in piept si a inceput sa cante un cantec pentru ea. Cu ochii inundati de lacrimi si cu inima zdrobita de durere, canta un cantec de leagan pentru bunica. Cantecul rasuna adanc si patrunzator. Desi trebuia sa ma lupt cu lacrimile, nu voi uita niciodata aceasta clipa. Deoarece stiam ca am avut onoarea sa fiu martora a frumusetii incomparabile a dragostei lor- desi nu am putut sa descopar adancimea dragostei lor.

SHMILY- vezi cat de mult te iubesc.

See How Much I Love You.

Multumesc bunicilor mei ca am putut sa vad o astfel de dragoste.”


Thank you, Grandma and Grandpa, for letting me see.

Reproduced with permission from the author Laura Jeanne Allen Hammond granddaughter of Alice and Anthony Mc Andrews


Parada si subventii

Au fost 200 de homosexuali speriaţi şi 1000 de poliţişti. După matematica mea, au căzut cinci poliţişti la un homosexual. Au fost mulţi poliţişti pentru că s-au aşteptat la mai mulţi băieţi veseli ieşiţi în stradă.

Ouăle nu s-au aruncat pentru că sunt scumpe, iar cele roşii de la Paşti, s-au mâncat. A fost un marş liniştit…

Liniştită a fost şi biserica. Ocupaţi până peste cap cu campania electorală, creştinii şi-au pus la gât fulare roşii, galbene, portocalii, albastre. Dacă-i priveai de departe, culorile fularelor semănau cu un curcubeu, simbolul epilaţilor cu peruci.

Vorba unui parlamentar, biserica trebuie să facă „ciocu mic” pentru că ia bani de la stat, pentru că statul plăteşte salarii, statul zideşte biserici la orice colţi de stradă, iar homosexualii plătesc impozit la stat.

Biserica trăieşte sindromul Lot, ce stătea la poarta Sodomei, lucru ce atestă că era băgat în politică ca Rambo în latrina din Vietnam şi îi numea pe homosexualii care îi erau electorat „fraţi” (Genesa 19:7).

Biserica tace vinovat. De douăzeci de ani îşi ascunde foştii turnători, de douăzeci de ani se ocupă cu retrocedări şi coli funciare. Posturile se vând pe bani, simonia e mai actuală ca oricând, suntem dezbinaţi şi leneşi, participăm la liturghii şi programe, iar duminică ne vom duce la vot.

Biserica de azi, lumească şi ocupată cu nimicuri nu mai are mandatul moral să iasă în stradă şi să mărşăluiască, spălându-şi ruşinea, contra lesbienelor în curând mămici prin procură.

De aceea cred că trezirea va veni prin oameni din afara celor cu subvenţii de la stat. Va fi trezire spirituală în România pentru că trezirea vine atunci când ne-am săturat de mâncat găinaţ de porumbel ca leproşii din cetatea asediată…

Găinaţ de porumbel în loc de pop-corn, privind filmul orwellian cu defilarea coloraţilor…

You were made by God and for God

One day a boy climbing in the mountains found an eagle’s nest with an egg in it. When he got home he put it under a hen along with her other eggs. When the eagle hatched he thought he was a chicken. He learned chicken behaviour and scratched in the chicken yard with his ‘siblings.’ He didn’t know any better. Sometimes he felt strange stirrings within himself but he didn’t know what to do with them, so he ignored or suppressed them. After all, if he was a chicken he should behave like a chicken. One day an eagle flew over the chicken yard and the eagle looked up and saw him. In that moment he realised he wanted to be like that eagle, to fly high, to go to the mountain peaks he saw in the distance. As he spread his wings he suddenly understood that he was like that eagle. Though he’d never flown before, he possessed the instinct and capabilities. At first he flew unsteadily, then with greater power and control. Finally as he soared he knew he’d discovered his true self; the creature God made him to be. Phillips Brooks remarked, ‘When you discover you’ve been leading only half a life, the other half is going to haunt you until you develop it.’ Self-discovery is what Paul had in mind when he wrote, ‘It’s in Christ that we find out who we are and what we are living for.’ You were made by God and for God. Until you understand that, your life won’t make sense. It’s ‘in Christ’ that we discover our purpose, our significance and our destiny. In other words, we discover our true selves!