8 Martie, o zi trista

Când a scris în 1879 „Casa cu păpuşi” norvegianul Henrik Ibsen n-a ştiut că pusese dinamită sub lume. Dialogul ultim dintre Nora şi soţul ei, Helmer, din care citez câteva cuvinte, a spart tiparele, a stricat tabuurile, a rupt echilibrul lumii, dacă lumea e mirajul unei matematici simple, din doi, unul şi dacă lumea stă pe pilonii familiei.

Helmer „Vrei să te sustragi de la cele mai sfinte îndatoriri?”

Nora „Ce înţelegi, tu, prin datorii sfinte?”

Helmer „Cele faţă de soţ şi faţă de copii.”

Nora „Am alte îndatoriri care-mi sunt la fel de sfinte, cele faţă de mine însumi. Înainte de-a fi mamă şi soţie, sunt om.”

Helmer „Ai o religie, Nora.”

Nora „Nici nu mai ştiu ce-i aceea o religie, Helmer.”

…Sunt convins că la fel de mult rău a făcut şi ideile îmbâcsite sub peruca domnului Rousseau, care zicea că „femeile în general nu iubesc nici o artă, nu se pricep la nici una, n-au geniu, a se vedea nepăsarea cu care flecăresc la operă sau teatru, de aceea grecii nu le admiteau acolo ca să poată înţelege spectacolul”. Soluţia mai departe era dată de Schopenhauer „Femeile trebuie hrănite, îmbrăcate frumos, să citească doar cărţi de bucătărie şi să stea acasă”.

Am citat câteva fraze care au reuşit ca într-o sută de ani să transforme o parte mare a lumii feminine, prin emancipare, în femei fierar betonist, karatist, paraşutist, preşedinte de stat, Hilary Clinton, Monica Lewinski, împuşcate, kamikaze, femei preoţi, experte în toate, în afară de ce trebuie.

Un boţ de silicon drogat, tatuat, bătut.

Avort făcut cu aceeaşi implicaţie sentimentală ca extracţia unei măsele. O lume a femeilor „de 3xfemeie” ce a crescut alarmant numărul homosexualităţii masculine, numărul femeilor abuzate, părăsite, a căsătoriilor de probă.

Femeia s-a nenorocit singură din dorinţa de-a scăpa de evul mediu, a ajuns nu în comuna primitivă (pentru că acolo avea un statut de regină-mamă), ci a ajuns iarăşi în coasta lui Adam.

Deci femeia trebuie să se renască iarăşi, să se remodeleze, să se întoarcă la Scriptură. Dumnezeu e singurul care dă demnitate femeii, împreună cu noi moştenitoare a harului, aderând voluntar la structurile de autoritate cereşti, născând copii şi crescându-i pentru a semăna cu Hristos.

Le va fi mai uşor dacă vor găsi sprijinul unui soţ iubitor, a unor copii ascultători. Vor hrăni familia şi duminica o va duce la biserică. Tot ce e în afara tabloului sugerat de mine astăzi e caricatura Diavolului, pe surâsul enigmatic al unei femei care ştie ea ceva, Mona Lisa.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s