8 Martie, o zi trista

Când a scris în 1879 „Casa cu păpuşi” norvegianul Henrik Ibsen n-a ştiut că pusese dinamită sub lume. Dialogul ultim dintre Nora şi soţul ei, Helmer, din care citez câteva cuvinte, a spart tiparele, a stricat tabuurile, a rupt echilibrul lumii, dacă lumea e mirajul unei matematici simple, din doi, unul şi dacă lumea stă pe pilonii familiei.

Helmer „Vrei să te sustragi de la cele mai sfinte îndatoriri?”

Nora „Ce înţelegi, tu, prin datorii sfinte?”

Helmer „Cele faţă de soţ şi faţă de copii.”

Nora „Am alte îndatoriri care-mi sunt la fel de sfinte, cele faţă de mine însumi. Înainte de-a fi mamă şi soţie, sunt om.”

Helmer „Ai o religie, Nora.”

Nora „Nici nu mai ştiu ce-i aceea o religie, Helmer.”

…Sunt convins că la fel de mult rău a făcut şi ideile îmbâcsite sub peruca domnului Rousseau, care zicea că „femeile în general nu iubesc nici o artă, nu se pricep la nici una, n-au geniu, a se vedea nepăsarea cu care flecăresc la operă sau teatru, de aceea grecii nu le admiteau acolo ca să poată înţelege spectacolul”. Soluţia mai departe era dată de Schopenhauer „Femeile trebuie hrănite, îmbrăcate frumos, să citească doar cărţi de bucătărie şi să stea acasă”.

Am citat câteva fraze care au reuşit ca într-o sută de ani să transforme o parte mare a lumii feminine, prin emancipare, în femei fierar betonist, karatist, paraşutist, preşedinte de stat, Hilary Clinton, Monica Lewinski, împuşcate, kamikaze, femei preoţi, experte în toate, în afară de ce trebuie.

Un boţ de silicon drogat, tatuat, bătut.

Avort făcut cu aceeaşi implicaţie sentimentală ca extracţia unei măsele. O lume a femeilor „de 3xfemeie” ce a crescut alarmant numărul homosexualităţii masculine, numărul femeilor abuzate, părăsite, a căsătoriilor de probă.

Femeia s-a nenorocit singură din dorinţa de-a scăpa de evul mediu, a ajuns nu în comuna primitivă (pentru că acolo avea un statut de regină-mamă), ci a ajuns iarăşi în coasta lui Adam.

Deci femeia trebuie să se renască iarăşi, să se remodeleze, să se întoarcă la Scriptură. Dumnezeu e singurul care dă demnitate femeii, împreună cu noi moştenitoare a harului, aderând voluntar la structurile de autoritate cereşti, născând copii şi crescându-i pentru a semăna cu Hristos.

Le va fi mai uşor dacă vor găsi sprijinul unui soţ iubitor, a unor copii ascultători. Vor hrăni familia şi duminica o va duce la biserică. Tot ce e în afara tabloului sugerat de mine astăzi e caricatura Diavolului, pe surâsul enigmatic al unei femei care ştie ea ceva, Mona Lisa.

SE CAUTA OAMENI FASCINATI DE CRISTOS!

” Biserica Crestina Baptista/Penticosta la “X” va invita la seri speciale de (!) inchinare prin cantare si ascultare a Evangheliei. Spre slava Domnului (!) vor canta grupurile “n” si “m”,iar Cuvantul Domnului va fi predicat de fratele ” Y”.”

Nu stiu daca ai observat si dumneavoastra ierarhia. Mi-au atras atentia anunturile de la radio in special. Nu vreau sa jignesc pe nimeni,dar dupa parerea mea exista ceva anormal in anunturile noastre. Chemam oamenii la “concerte”,nu la evanghelizare mai nou…Evanghelizare a devine concert de muzica crestina,unde se promoveaza “vedete”. Imi veti spune ca e o solutie pentru a-i determina pe oameni sa vina la Biserica,poate. Posibil sa fie o solutie de a-i determina sa vina…insa noi trebuie sa-i fascinam pe oameni prezentandu- le Evanghelia lui Hristos.
Mi-ar placea ca atunci cand ii chemam pe oameni la evanghelizare sa o facem in asa fel incat ei sa inteleaga de ce ii chemam si cu ce scop ii chemam. Nu-i chemam la spectacol,exista alte locatii pentru asta,ci ii chemam la Cuvantul lui Dumnezeu.
As vrea sa prezint un exemplu clar ca sa ma intelegeti. Tactica noastra de a-i chema pe oameni este gresita dupa parerea mea de multe ori. Impachetam anuntul in asa fel incat sa para ca facem si noi spectacole si avem nevoie de spectatori,iar oamenii inteleg ca la noi a merge la adunare e a fi doar spectatorul unui program de calitate (?). Recent am invitat un coleg la adunare si nu am stiut cum sa il mai determin sa vina asa ca i-am zis sa vina ca o sa cant si eu o cantare. Mi-a spus ca o sa vina,dar cand a fost sa vina mi-a spus ca nu rezista 2 ore la biserica si sa-i spun la ce ora cant, ca vine sa ma vada si pleaca…Atunci mi-am dat seama. Asta inseamna manipulare. I-am dat impresia ca vine la biserica sa ma vada pe mine…Nu,nu asa se procedeaza!
Cum chemam oamenii la evanghelizare? Ii chemam la Cuvant,nu-i ademenim cu “ciocolata”. Le prezentam pe Hristos,nu oameni talentati.Le prezentam nevoia sufletului lor,nu nevoia noastra de locasuri pline.Sigur ca e frumos cand Casa Domnului este plina, e frumos sa ne inchinam prin muzica.Muzica are un rol important in inchinare,insa acolo unde ierarhia se schimba,problema devine serioasa.Cu durere va marturisesc ca am participat la seri de evanghelizare de genul acesta- o ora si jumatate muzica, jumatate de ora Cuvant…(asta in caz ca programul nu depaseste 2 ore,oricum ierarhia este aceeasi, predica scurta ca sa nu plictiseasca pe nimeni,multa muzica astfel incat oamenii cad intr-un sentimentalism superficial de multe ori…).
Nu,nu prin oameni ii fascinam pe oameni,ci prin Hristos! Si totusi, nu le poti prezenta oamenilor un Mantuior fascinant,daca nu esti tu insuti mai intai fascinat de El.

Pareri?