Cand Visele se Implinesc. (ERIC & LESLIE LUDY)

 

Ziua in care s-a implinit un vis

Data viitoare cand veti fi martorii triumfului iubirii, faceti-mi o favoare si ganditi-va la domnul Vale. Cu cinci ani in urma, l-am vazut pe batranul domn Vale schiopatand in lumina apusului de soare, cu bastonul intr-o mana si cu valiza plina de amintiri in cealalta mana. N-a ramas multa vreme—doar atat cat sa nu fie dat uitarii niciodata. Nici acum nu stiu prea bine ce era cu el, dar stiu ca batranul Vale avea ceva deosebit.
Cei mai multi dintre ei vorbesc cu accent britanic si miros a tutun de pipa. Dar Vale nu vorbea doar, el canta fiecare cuvant si suna de parca ar fi fost Julio Iglesias invesmantat in aripi de inger. Cei mai multi vin cu un aer pompos si cu nasul pe sus. Sunt negresit morocanosi si nu au nici macar decenta de a zambi si de a da mana. Dar domnul Vale era altfel. A intrat in viata mea cu toata pasiunea unui scolar legat la ochi care se clatina pe picioare la prima lui pinata. S-a strecurat in camera mea si m-a trezit cu un ras sanatos, a insfacat mica sa ghitara spaniola si mi-a cantat cea mai zgomotoasa si mai sincera versiune a melodiei cantecului “Vamos a Celebrar” (“Hai sa sarbatorim”) pe care am auzit-o vreodata.
Cei mai multi dintre ei vin si pleaca, semneaza condica de venire si de plecare, fara a lasa vreodata o alta amintire in urma lor, in afara de dezordine si de faptul ca pleaca in mod convenabil, lasandu-le inlocuitorilor lor sarcina de a face ordine. Vale a venit nu doar ca sa atarne in cuierul timpului un semn de amintire a existentei sale, ci ca sa schimbe istoria—sa aiba un impact atat de puternic, incat sa nu poata fi niciodata uitat.
Vale iubea viata. Stia ca viata este doar o suflare. Asa ca a venit sa raspandeasca stralucire, sa strecoare mai mult coriandru in fiecare chimichanga*, sa sufle in fluier si sa faca fiecare sarut sa dureze mai mult.
Am stiut de cum l-am vazut ca vremea lui va fi scurta. Imbatranea rapid. Dar, desi isi traia ultimele ore, aceasta nu-l impiedica sa stoarca viata de toata savoarea ei. Avea o misiune si nimic nu-l putea impiedica sa si-o indeplineasca. Ochii sai mari, albastri, iradiau stralucire si pareau sa spuna: “Acum este momentul, Eric!”
Vale m-a facut sa rad de la bun inceput. M-a facut si sa plang. N-am plans foarte mult, dar ceva din dragostea sa plina de afectiune si din bucuria sa inexprimabila m-a impresionat mai mult decat orice altceva pana atunci.
“Eric, te-ai rugat sa vin si iata-ma in sfarsit!” Accentul sau spaniol era plin de gentilete si de emotie. Mi-a atins cu delicatete barbia si mi-a spus plin de emotie: “Te-ai gandit vreodata in cele mai nebunesti vise ale tale ca voi arata asa?”
Dupa douazeci si trei de ani in care am visat si mi-am imaginat cum va fi—am vazut in filme sau am citit despre aceasta aproape ori de cate ori am pus mana pe un ziar, o revista, o carte—Ziua mea a sosit, cu sombrero si cu tot restul.
Dumnezeu l-a creat pe domnul Vale cu un singur scop: menirea vietii sale era sa decoreze scena pentru cea mai frumoasa si pretioasa poveste de dragoste. Si nu numai ca si-a facut foarte bine treaba, dar a fost si cel mai bun din cati am vazut vreodata. A fost un arcas mai bun decat Cupidon si un director de scena mai bun decat oricare altul din istoria Hollywoodului. Am petrecut cu el doar o zi, desi astepta inca dinainte de a ma naste eu sa imi pregateasca aceasta minunata fiesta.
In acea seara tarzie, chiar inainte de trecerea lui dincolo, l-am vazut pentru ultima oara. Musafirii plecasera, iar eu culegeam cu grija nenumaratele boabe de orez care se prinsesera in parul meu carliontat, cand l-am zarit privindu-ma melancolic si mi-a soptit la ureche:
“Amigo”, a spus el incet, “astazi Dumnezeu ti-a dat ceva ce banii nu pot cumpara”. Cu lacrimile siroind pe obrajii sai imbatraniti, s-a aplecat si m-a sarutat pe frunte. “Sa nu uiti niciodata ce a facut Dumnezeu pentru tine. Si sa ai grija de printesa ta.” Si cu aceasta, a dat sa plece.
“Stati putin!”, am spus. “Nici macar nu stiu cum va numiti!”
S-a oprit putin, apoi a raspuns: “O, scuza-ma, nu stiai? Sunt Ziua in care s-a implinit un vis.” Si cu aceasta si-a pus cu grija sombrero-ul pe capul alb, si-a luat bastonul si valiza plina cu amintiri si s-a indreptat spre usa.
Dar apoi, inainte sa paseasca spre cerul de culoare purpurie al serii, s-a intors si, cu acea licarire in ochi, mi-a strigat: “Amigo, poti sa-mi spui Vale la Pena.”
“Dar, domnule, ma scuzati… nu stiu spaniola.”
A ras usor si mi-a spus cu toata dulceata unei sopaipilla pline de miere: “Dragul meu prieten, inseamna pur si simplu «merita tot efortul».”
Ce nume perfect! Ani in sir asteptasem aceasta Zi. Ziua iubirii mele. Ziua triumfului meu. Ziua mea de fericire-n casnicie. De nenumarate ori am crezut ca nu voi reusi niciodata si, iata-ma acolo, privind cum aceasta. Zi unica a vietii mele se stinge in noapte. O lacrima mi s-a prelins pe obraz. Ce zi!
“Multumesc, Doamne!” am soptit cu un zambet pe fata umeda. “Nu voi uita niciodata… niciodata!”

Copiii stiu sa viseze. Dar, pe masura ce crestem, invatam repede sa nu acordam prea mult credit concluziilor de genul “au trait fericiti pana la adanci batraneti”. Odata ca niciodata am crezut cu inocenta ca o viata dificila are neaparat un final de poveste. Dar maturizandu-ne si devenind mai sofisticati, incetam adesea sa credem in cerul care ne asteapta la sfarsitul cursei si, in mod ciudat, ajungem sa credem doar in iadul in care ne zbatem de-a lungul zilei.
Asa cum spunea un prieten de-al meu din facultate, dezamagit si resemnat: “Iadul pare foarte tentant in comparatie cu ceea ce ma asteapta in aceasta viata.” Cand suntem dezamagiti, apelam repede la cea mai la indemana ideologie ca sa facem din ea o armura protectoare, asa incat dezamagirea sa nu ne mai raneasca vreodata. Incetam sa mai traim pentru ceva frumos—si incepem sa acceptam ceva mediocru.
In dragoste, incetam sa traim pentru “o poveste cu final fericit” si incepem sa ne multumim cu “nemernici care urmaresc un singur lucru” si flirturi prin care vrem doar “sa ne simtim bine intr-o seara”.
Povestea care urmeaza este calatoria pe care am facut-o noi in cautarea a ceva frumos in aceasta lume a dezamagirii si a suferintei. Iar ceea ce am descoperit nu ne poate fi luat niciodata, pentru ca ceea ce am descoperit a fost speranta. Speranta in mijlocul unei lumi care ne-a dezinformat spunandu-ne ca am evoluat din supa primordiala si ca Dumnezeu a murit o data cu polka in 1960. Ceea ce am gasit noi a fost pacea. Bucuria. Am gasit o dragoste care ne-a privit in ochi si ne-a ajutat sa infruntam durerea, astfel incat sa castigam premiul la capatul drumului.
Eu si Les am descoperit suferinta de care in mod inevitabil te lovesti cand apuci un drum mai putin umblat, dar am descoperit si premiul. Am gasit necazurile, dar l-am descoperit si pe Dumnezeu, care preschimba necazurile noastre in victorii glorioase. Am gasit singuratate, dar am gasit si minunea unor relatii sincere si pline de sensibilitate. De-a lungul drumului am descoperit un secret extraordinar—secretul de a desfereca visele.
Fie ca aceasta poveste sa va dea speranta. Sa va ridice barbia si sa readuca o scanteie de viziune in ochii vostri si visele cerului in inima. Fie ca Dumnezeu sa va reaminteasca ce mare este El, asa cum mi-a reamintit si mie, intr-o zi cand parul imi era plin de orez si bucuria imi umplea inima.
Credeti-ma, dragostea adevarata merita tot efortul pe care il cer rabdarea si perseverenta. Va trebui sa descoperiti aceasta voi insiva, dar chiar si un lucru atat de simplu cum este un sarut devine de neuitat si nepretuit cand Autorul dragostei scrie scenariul povestii de dragoste. Sa va spun un lucru: Dumnezeu este intotdeauna pe aproap
e… cand visele se implinesc.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s