Colivia

 

„Dumnezeu a iubit păsările şi a creat copacii. Oamenii au iubit păsările şi au creat coliviile.” Jaques Deval.

Mă simt tot mai apăsat de lipsa de spaţiu şi de lipsa de timp. Văduvit de idei şi singur, ca un urs ce nu se mai poate ridica din bârlog. Un fel de hibernare a minţii, cu sufletul amorţit, iar duhul incapabil de-a auzi cântecul de cocoş al vieţii. Mă simt în colivie…

Nu pentru păsări le-am creat. Ne-am aşezat noi înşine în ele. Bucuroşi de realizările noastre, le-am aurit. Ne-am făcut case care seamănă a colivii, ne-am închis uşa viselor. Mâncăm programat, iubim liniar, gândim în şabloane.

Hristos n-a creat o nouă religie că erau destule, ci a arătat o nouă cale. Dar calea fără colivie nu face doi bani, am zis, aşa că avem colivie. Obiceiuri, tradiţii, istorie. Ne mândrim cu vechimea religiei noastre ca şi cu vechimea unui vin sec. Nu ne mai închinăm liber, am pierdut bucuria pentru că n-am văzut canari fericiţi în colivie.

O colivie a copilăriei. „Să nu fugi că răceşti!” „Stai în casă să nu te bată copiii de ţigani!” „Uită-te ce mâini murdare ai!” „Hai că ai ore de pian, de franceză, lasă joaca!”

O colivie a şcolii cu meditaţii şi 8 ore pe zi, teme pentru acasă, bacuri măsluite şi facultăţi la care te trimit părinţii.

O colivie a tinereţii „Uită-te ce fustă are Adriana!” „Sunt plin de coşi!” Internet caffe, plimbări prin parcul mort, iubiri interzise, ore la care trebuie să fii acasă, prietenii trădate…

Colivia căsătoriei „Hai să mergem la mama că n-ai văzut-o pe soacră-ta de 10 zile.” „Numai tu nu mergi în Spania. Toţi câştigă bine, noi stăm în colivia de apartament.”

Colivia serviciului, a spondilozei, apoi moartea eliberatoare.

Nu-i pesimist? Nu! Vorbesc de dincolo. Nu închisoare a timpului, a spaţiului, nu frontiere în fericire. Iubiţi libertatea! Visaţi la ea, n-o căutaţi, pe pământ nu există.

Unde nu ne-au făcut alţii boxe, celule, colivii, cuşti, ne-am făcut noi înşine, că viaţa n-are haz neîngrădită.

Lumea e o mare grădină zoologică în care toţi stau cuminţi în cuşti şi latră la lună. Nu există vizitatori pentru că, spuneam, toată lumea e prezentă. Salutul nostru ar trebui să fie: „Să-ţi fie colivia suportabilă!”

Aştept ziua frângerii gratiilor şi a primului zbor liber. Aştept să-mi fac pernă dintr-un nor pufos…

 


Advertisements

One thought on “Colivia

  1. norisori! Intr-o noapte am visat ca eram pe norisori cu primii si ne jucam…asa d efrumos:P Si la un moment dat, colivia visului:|,s-a facut timpul sa pelcam acasa. Ce sentiment de inchisoare am simtit in visul ala…d abia astept sa vina ziua cand nu ma va mai trimite nimeni acasa de pe norisori…!
    Sa-ti fie colivia usoara…:P

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s