La drum cu Dumnezeu

Imi plac oamenii ambiţioşi , care au un obiectiv şi depun tot efortul de care sunt în stare ca să îl îndeplinească. Îi apreciez mai ales pe aceia care se evaluează corect şi nu încearcă să afişeze o imagine falsă despre ei în societate. Am tot respectul pentru cei care mă surprind mereu prin cunoştintele lor pentru că niciodată nu simt nevoia să spună mai mult decât este necesar, pentru că nu îşi dau cu părerea despre orice, ci doar despre lucrurile pe care le-au studiat în profunzime.

Spun că îmi plac oamenii aceştia pentru că îi văd tot mai rar. Mă întâlnesc foarte des, însă , cu cei carora le place să vorbească mult despre ei, despre alţii şi, în general, despre orice. “Enciclopedii” ambulante care nu stau mult să se gândească înainte de a-şi da cu părerea. Lor le place să se pozeze în faţa unor biblioteci impresionante, să-şi pună obrazul în palmă şi cu arătătorul să-şi maseze uşor tâmpla, poate – poate fotograful va realiza instantaneul vieţii lui: naşterea unei idei. Îşi aleg cuvintele, vorbesc pompos, dau citate din cât mai mulţi autori parcă să confirme proverbul italian care spune că cine-şi pune multe-n vitrină are puţine-n magazie.

De ce nu văd aceşti oameni frumuseţea lucrurilor care vin în mod natural? De ce nu-şi dau seama că scot în evidenţă exact ce vor să ascundă?

În timpul liceului aveam un profesor de literatură universală care, printre altele, ţinea tot timpul să menţioneze că şi-a dat lucrarea de licenţă din Dostoievski… câţiva, care eram familiarizaţi cu scrierile autorului rus, l-am întrebat ce roman l-a impresionat cel mai mult; a lăsat un moment de tăcere, şi-a dres vocea şi ne-a răspuns superior: “Demonul”. Au trecut ceva ani de atunci timp în care cred că şi-a dat seama că titlul romanului era, de fapt, ”Demonii”, motiv pentru care, căci altul nu văd, a devenit directorul acelui liceu.

Avem un talent deosebit în a promova nonvalorile.

În 2008, de fapt, ar trebui să fim pocăiţi. Ce-am trăit în 2007 pentru mulţi a fost un infantilism spiritual. Este vremea să ieşim din depechemode-ul credinţei şi să devenim serioşi.

Doresc tuturor celor care vor citi acest articol să caute în acest an onestitatea intelectuală că ea aduce multă recunoaştere din partea celor care merită să îi aprecieze şi să fie creştini autentici…

căci a lor este Împărăţia cerurilor!!!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s