Entry for September 28, 2007

„Dacă pui o lingură de vin într-un butoi cu apă de canal, vei obţine apă de canal; dacă pui o lingură de apă de canal într-un butoi cu vin vei obţine apă de canal”

Legea cultelor a intrat de curând în vigoare. S+a discutat articol cu articol care provoacă deja spaime. Unul din lucrurile care dau de gândit este termenul de evanghelizare agresivă care se poate pedepsi cu închisoarea. Adică nu mai ai voie să împarţi pe stradă fluturaşi şi să-i chemi pe oameni la Casa de Cultură unde să le vorbeşti despre păcat şi mântuirea sufletului.

Nu cred că bisericile noastre au de ce se teme. Noi nu facem evanghelizări agresive. Ce numim noi evanghelizare, o săptămână pe an, e ceai intelectual care nu se pedepseşte cu nimic.

Vor intra în puşcărie poate martorii lui Iehova, deşi mă îndoiesc că vor sta acolo, pentru că ei au pile sus. Nu la Dumnezeu…

Evanghelizarea agresivă e să schimbi compoziţia lumii. Din gunoi să iasă sfântul, din nimic să curgă mântuirea, bisericile să fie pline şi localurile cu bară de inox, goale.

Postul, rugăciunea şi mărturisirea cu viaţa şi cu gura pe stradă produc mântuiţi. Dar diavolul nu vrea asta. Vrea să stăm în bisericile noastre (la loc comanda!) să cântăm de pe videoproiector, să mestecăm pe furiş gumă şi să trimitem bileţele că aerul condiţionat e prea tare.

Din când în când să ne botezăm copii (nu seamănă a confirmare?) cu un aer mulţumit şi tâmp pe figură.

N-avem de ce ne teme de evanghelizare agresivă. Suntem pechinezi spirituali, legănaţi în poala lumii, scărpinaţi între urechi şi prea puţinul nostru vin spiritual nu schimbă compoziţia din butoiul cu apă de canal. De atâta oboseală numim chestia asta mărgăritare date porcilor.

Lumea intră agresiv în viaţa mea. Mănânc ce zice ea, mă îmbrac cum zice ea, văd ce vrea ea şi stau cuminte în banca mea.

Eşti ceea ce bei…

Advertisements

Nenăscuții oameni

Despre sănătatea unei societăţi îţi poţi da seama după legile de care se conduce ea. Chiar dacă, de multe ori, nu e în puterea maselor să schimbe sau să adopte anumite principii, rămâne reacţia pe care o au oamenii faţă de acestea.


Nu demult am asistat la întronarea legii cu privire la legalizarea avorturilor. De fapt, s-a întâmplat legalizarea unei realităţi, a unei triste realităţi, care, oricum, era “legalizată” de la sine. Practic, nimeni nu avea nevoie de această lege pentru a face un lucru pe care îl fac cu seninătate cele mai multe dintre femei. De aceea, instituţionalizarea acestei forme de crimă a fost mai degrabă un examen de cruzime, pe care doar câţiva dintre parlamentarii noştri l-au picat.


Pe parcursul anului trecut, s-a făcut mare larmă din cauza legii privind studierea religiei în şcoală. Cei de la Minister şi-au exprimat cu multă sinceritate nesimpatia lor faţă de ideea studierii religiei ca disciplină şcolară.


Sincer să fiu, pornind de la realităţile noastre, nici eu nu sunt adeptul predării religiei în şcoală. Cu totii ne dorim sa vedem tinerii liceeni cu Scriptura pe genunchi in timpul pauzelor…examenelor:) Dar motivele mele şi ale celor de la Ministerul Educaţiei sunt diferite. Ei erau de acord să se predea orice în şcoală, chiar şi un monstru cum este “educaţia moral-spirituală” propusă în proiectul Ministerului, numai nu religia. Cu părere de rău, oamenilor noştri le repugnă ideea de religie, anume Evanghelia.


Poate că ne-am obişnuit sau poate că nu ne dăm seama, dar faptul că Evanghelia ne sperie mai mult decât sângele pruncilor nenăscuţi, e un semn de alienare. Nichita Stănescu şi-a exprimat cândva adâncimea tristeţii sale prin următoarele versuri: “Tristeţea mea-i atât de mare, încât aude şi nenăscuţii câini pe nenăscuţii oameni cum îi latră”. Lumea acestor oameni nenăscuţi devine tot mai mare şi mai mare. Şi cred că, dacă am putea auzi ceea ce a auzit Stănescu, am descoperi că nu ajung câini nenăscuţi care să-i latre pe toţi copiii nenăscuţi. Pentru că oamenii au învăţat să facă avorturi, iar câinii încă nu.

Avem o Biblie. Ce facem cu ea?

Săptămâna trecută la Oradea, a fost ţinut un simpozion in memoria diaconului-traducător…Dumitru Cornilescu, autorul celei mai răspândite traduceri româneşti a Bibliei (1923).

Pot să spun doar că a lăsat ceva în urma lui. Hulit sau adulat, a adus între oameni Cuvântul ce poate mântui, făcându-l accesibil oamenilor de rând. Că a făcut-o sub imboldul Duhului Sfânt sau al prinţesei Calimachi, asta-i altă treabă. Că a fost cocoşat şi cu spume la gură, cum spune Nichifor Crainic despre fostul lui coleg, nici asta nu ştim. Ştiu că a trebuit să plece departe de ţară, pentru că în ţara asta, vorba lui Ernest Bernea, nu poţi fi decât, fie lichea, fie câine bătut. Cam aşa mă simt şi eu zile acestea, fără ca să fi tradus Biblia.

Gigi Becali nu-l iubeşte. A rupt Biblia cu traducerea lui pentru că n-avea crucea pe ea. De fapt a rupt-o pentru că Jiji citeşte greu din cauza bacalaureatului.

Munca lui Cornilescu era zadarnică dacă nu veneau menoniţii să ne aducă sute de mii de Biblii, pentru că noi nu le-am fi cumpărat pe banii noştri. Trebuie să strângem ban lângă ban, să avem în timpul necazului cel mare, să ne cumpărăm conserve de la cei cu semnul fiarei pe frunte.

Acum avem Biblii în ţară. Nu le citim nici noi, nici ortodocşii. Şi dacă le mai citim, nu le trăim pentru că nu avem vreme. Suntem tare în clanţă, dar când e nevoie de noi în a-L reprezenta pe Hristos, ne tirăm rapid.

Indiferent ce traducere ai acasă, trăieşte după Biblie. Abia atunci jertfa traducătorilor va fi răsplătită.

Ecumenismul înţeles bine

În capitala Culturală Europeană are loc zilele acestea Adunarea Ecumenică Europeană ce se desfăşoară din zece în zece ani. Sunt bucuros de orice manifestare religioasă ce adună oamenii şi nu-i împrăştie. Sunt sceptic, însă, când mă gândesc că până la sărbătoarea aceasta n-am dat dovadă de toleranţă, sărindu-ne repede muştarul, lovindu-ne repede peste gură, lăudându-ne cu vechimea, ca şi cum am fi vinul de Murfatlar sau cu spiritualitatea ca şi cum am fi plita de la cantina fabricii.

Biserica Ortodoxa Română zice că ea e veche de 2000 de ani deşi schisma a avut loc în 1054. Biserica Catolică rosteşte, prin gura Papei, că ea e singura biserică adevărată şi le invită pe toate celelalte biserici „la loc comanda”. Biserica Protestantă vorbeşte despre „Sola Scriptura” dar hirotonisirea femeilor şi preoţii ce cunună homosexuali sunt băgaţi sub preş. Noi, crestinii nu prea zicem multe. Zice OTV-ul, zic ziarele, noi tăcem umili şi umiliţi.

Când s-au pus bazele Bisericii Unite cu Roma, plecarea preoţilor ortodocşi spre valorile Vaticanului a fost privită de Papă ca întoarcerea fiilor risipitori acasă. În 1948 când Biserica Greco Catolică a fost trimisă la Sighet, ortodocşii au spus că biserica soră şi-a venit în fire.

Istoria nu e bună de băut pe burta goală şi de aceea mai dau un singur exemplu de toleranţă pe dos. Vaticanul a excomunicat pe Ferdinand al României pentru că şi-a botezat copiii în Biserica Ortodoxă deşi el a rămas un catolic practicant toată viaţa. Drept recompensă la moarte şi Biserica Ortodoxă l-a părăsit pe prispa bisericii.

Ca să poată fi credibilă sărbătoarea de la Sibiu, trebuie să ne băgăm săbiile în teacă, să renunţăm la întâietatea găunoasă a începutului, la mândria plinătăţii Duhului, să renunţăm la statistici, să mergem la CNSAS, să ne retrocedăm bisericile, să ne facem mea culpa, să ieşim le pensie când e cazul, să eliminăm cuvinte grele din vocabular.

Ecumenismul se trăieşte zi de zi, nu numai odată la zece ani. El n-are nevoie de vorbe meşteşugite, ci de fapte. Doresc în anul 2007 prietenilor şi fraţilor, românilor şi criticilor ce-mi doresc şi mie. Adică să ni se întâlnească mintea cu capul, duhul cu credinţa, vorba cu fapta, pocăinţa cu religia, pâinea cu copiii, viaţa cu Dumnezeu

E sublim gestul unor preoţi ortodocşi ce în timpul celui de-al doilea război mondial au dat certificate de botez evreilor (fără să-i boteze) pentru a-i scăpa de iadul deportării în Transnistria. Aşa se face ecumenismul…

PS: Aseara,ora 21:30, la una din terasele de pe Bulevardul N. Balcescu, un preot evanghelic, 2 ortodocsi si alti doi catolici tocmai terminasere de consumat 30 de beri impreuna. E un inceput…